Te-aş părăsi, Ibiza, dragostea mea!

Vorbeam la telefon cu o amică din Valencia şi, la un moment dat, m-am trezit spunându-i că m-am plictisit de Ibiza şi că mă gândesc serios să mă întorc în Peninsulă. Prietena mea decide scurt că am înnebunit, fără să mă întrebe ce motive am să mă mut. Ştie cu ce mă ocup şi mă cunoaşte destul de bine. În opinia ei, scriitorii, artiştii în general, se simt ca peştele-n apă la Ibiza, tărâm magic unde inspiraţia pluteşte în aer ca uleiul deasupra apei.

În organizarea unor asociaţii culturale româneşti din Spania, în Turnul (Torreon) din Torrelaguna, localitate situată la 75 de km de Madrid, între zidurile fostei mănăstiri franciscane, s-a desfăşurat o dezbatere intitulată "Copilul tău în ce limbă visează?", prima discuţie de acest fel despre Rumanol. În cadrul acesteia s-a încercat să se răspundă la întrebarea dacă Rumaniolul este idiom, jargon sau regionalism.

A scrie despre el e mai dificil decât a scrie despre o lansare de carte sau despre un spectacol (fie el excepţional)... A scrie despre el e un soi de intrare înăuntru, de lepădare de balastul banal, pentru ca privirea să fie limpede şi aţintită înspre simplitatea şi arderea care zace în fiinţa unui om cu vederea îndreptată spre Artă... A scrie despre el e, de altfel, un soi de conversaţie cu propria conştiinţă, o recenzie a propriei vieţi (asta pentru că totdeauna îmi spunea că sunt ca el, pentru că vorbeam "ca de la bărbat la bărbat”)...  Motivaţia acestui scris?... E prea multă ardere lângă noi, prea multă viaţă de care nu ştim...încă...

Semper eadem

Mi-ai spus:"De unde-ţi vine ciudata întristare
Ce creste ca şi marea pe-un ţărm stâncos, pustiu?"
- Când inima culesul şi-a isprăvit, ne pare
O boală viaţa.Taina aceasta toţi o stiu.

Tânără, firavă şi cu o mare doză de sensibilitate. Maturizată prin lectură şi mai ales prin tainice dialoguri cu muzele, Irina Sersea promite că va avea un cuvânt de spus în lumea celor aleşi: a poeţilor. La doar 18 ani, Irina Sersea dovedeşte o deplină maturitate în transpunerea unei lumi a misterului, un univers plin de gingăşie, al tainelor abia sesizate dar şi un alter ego care îşi explorează cu sfială propriile temeri, neînţelegeri sau limite ale cunoaşterii.

„Rostul poeziei este de a te cunoaşte pe tine”

Irina Sersea crede că poezia îşi are un loc în această lume atât de mult materializată. „Rostul poeziei este acela de a te cunoaşte pe tine - ce este cu adevărat în sufletul tău. Pentru mine poezia este un fel oglindă a sufletului meu. Mă regăsesc, pe deplin, în toate poeziile mele”. În opinia tinerei Irina Sersea „viaţa de zi cu zi nu are nimic comun cu literatura şi cu atât mai puţin cu poezia. Cred că fiecare îşi poate face timp, măcar o oră pe zi, pentru literatură, iar după aceea să se întoarcă la activităţile sale. Faptul că nu se mai preocupă nimeni de această folositoare... pierdere de timp este îngrijorător. Peste 1000 de ani poate că oamenii nu vor mai citi absolut deloc, dar îşi vor pierde identitatea. Acum, la început de mileniu trei, văd că nici măcar poeţii, între ei, nu se mai citesc şi cu atât cei mici aşa ca mine, iar debutanţii sunt atât de singuri în faţa unei lumi atât de vaste”, spune Irina.
Poezia Irinei Sersea are toate elementele care să ne ofere speranţa unei ascensiuni spre Olimpul poeziei. Se simte parfumul „bobocului” şi are nevoie de multă muncă pentru a-şi construi versurile, limbajul poetic fiind o fiinţă care nu se poate „îmbrăca” nici cu haine de împrumut sau - cu atât mai puţin - „străvezii”.
Deocamdată, ca debutantă, are nevoie de susţinere şi încurajare pe acest drum atât de greu.

Orbire

Mă înec într-o sclipire oarbă:
Taciturnul gând zimţat
Îmi împuşcă goliciunea trupului,
Aruncând în mine cu podoabe -
Negre, albe, scufundate
În aluat de sânge
Şi-aburind de fumul
Parcurgând cărarea dinţilor tăi

M-ai înecat orbeşte, sclipind din ochi
- cu zumzetul albinei şchioape de un ac -
Un tainic vis al zeilor
Căzuţi în plasa firii tale

Şoptind:

„Te voi orbi cu sclipirea,
Ca să-mi alătur cucerirea mută
Prin doruri înecate de-altădată”

De curând am întâlnit aici, la Chicago, o tânără şi talentată interpretă de muzică populară din zona Sibiului. Pentru că tinerii interpreţi au nevoie de promovare spre a putea duce mai departe aceste cântece şi tradiţii muzicale româneşti, am oferit Ancăi Maria Mărginean ocazia de a răspunde câtorva întrebări pentru a se face cunoscută românilor iubitori de folclor.

Norocul de a te naşte la sat

Reporter: De unde pasiunea pentru muzica populară?
A.M.M.: Am avut norocul să mă nasc la sat (Racoviţa, judeţul Sibiu), într-o familie iubitoare de folclor, de tradiţii, care mi-a insuflat, de mică, această pasiune pentru muzică. Crescând, am descoperit o ladă plină de costume populare lăsate de stăbunica, multe plăci vechi cu toţi interpreţii genaraţiei de aur a folclorului românesc şi mi-a fost foarte uşor să iau decizia de a-mi începe cântul, mai ales că m-a înzestrat Dumnezeu şi cu talent. O moştenesc pe mama. Ea cântă foarte frumos, dar nu a reuşit să-şi cultive vocea, în schimb, văzând că eu o moştenesc, şi-a dorit ca măcar prin mine să-şi vadă visul împlinit şi cred că am reuşit în mare parte să o fac fericită în acest sens.
R: De câţi ani cânţi? Unde ai făcut studii de specialitate ?
A.M.M.: În clasa a VI-a m-am înscris în ansamblul de dansuri populare din sat, ca dansatoare. Instructorul nostru, din dorinţa de a extinde programul folcloric - susţinut pe scena căminului cultural în faţa părinţilor -, s-a gândit să ne testeze şi vocea, să cântăm şi câteva cântece. Astfel, m-a îndrumat spre Şcoala Populară de Artă din Sibiu, unde am făcut cinci ani de canto popular. Acum mă gândesc să urmez şi cursurile unui conservator. Un lucru este cert: experienţa îşi spune cuvântul şi cu cât cânţi mai mult şi te întâlneşti cu diferite situaţii, în concerte sau turnee, cu atât viziunea despre muzică e alta. Îţi dai seama mult mai uşor de greşeli şi ce ar trebui să îmbunătăţeşti. Chiar am rămas plăcut surprinsă că au venit oameni care m-au auzit şi acum trei ani aici, în Chicago, şi au remarcat ascensiunea mea. Contează foarte mult şi părerea publicului. Practic el este cel mai bun judecător al nostru.

Mica Românie

R: Ce faci în prezent? Ai terminat şcoala?
A.M.M.: Am terminat Facultatea de Jurnalism, specializarea Comunicare şi Relaţii Publice, şi acum sunt în ultimul an de Master - Marketing şi Comunicare în Afaceri.
R: Muzica populară este doar o pasiune sau doreşti să devină o profesie?
A.M.M.: Acum câţiva ani nu vedeam muzica decât ca pe o pasiune. Acum pot spune că am muncit destul de mult să ajung aici şi ar fi păcat să nu-mi doresc mai mult. În octombrie, când mă voi întoarce acasă, o să-mi lansez primul CD, la care lucrez de ceva vreme şi mă gândesc chiar la o lansare de amploare. Cred că am toate şansele să reuşesc să fac muzică la un nivel ridicat, bineînţeles, dacă îmi ajută Dumnezeu. Eu cred că sunt pe drumul cel bun.
R: Cu ce ocazie la Chicago? Ce planuri ai cât stai pe aici? Am înţeles că ai mai fost prin zonă...
A.M.M.: Cum spuneam, am mai fost acum trei ani în Chicago şi sunt foarte fericită că oamenii de aici şi-au dorit să vin din nou. Pot spune că datorez venirea mea aici în primul rând unchiului meu, Gheorghe Vasu, care s-a ocupat de organizarea festivalului de la Biserica Naşterea Domnului, şi apoi tuturor membrilor Consiliului Parohoial. O să stau aici până la sfârşitul lunii septembrie, o să mai cânt în Detroit, Cleveland, şi unde voi mai fi invitată. Eu sunt deschisă publicului, mă duc cu drag oriunde sunt chemată să cânt şi mă bucur că, deşi departe de casă, găsesc aici o mică Românie, oameni cu dor de cântec popular românesc.

Arta de a fura

R: Care sunt artiştii preferaţi din muzica populară românească care te-au inspirat sau te inspiră?
A.M.M.: Sunt foarte mulţi artişti care îmi plac, îi admir şi încerc să "fur" de la fiecare câte puţin pentru a-mi contura stilul propriu. Sunt de părere că fiecare tânăr care îşi doreşte o carieră în muzică trebuie să-şi descopere stilul propriu, fără a imita, altfel vom risca să fim comparaţi tot timpul cu originalul şi aşa nu cred că vom dăinui în timp, cum au reuşit marii artişti, ambasadori ai cântecului popular românesc, peste mări şi ţări. Când spui Sibiu, spui şi Lucreţia Ciobanu, care este una dintre marile artiste care m-a impresionat şi care cred că este o călăuză în muzica populară din Mărginime, pentru fiecare tânăr interpret în parte.

Folclorul şi eternitatea sau despre un alt tip de senator

R: De unde îţi culegi cântecele?
A.M.M.: Ştim cu toţii că "folclorul - ca şi eternitatea - s-a născut la sat". Acolo găsesc la oamenii mai în vârstă perle ale folclorului, care aşteaptă să fie cântate. Culeg folclor original de la oameni care au ştiut mai bine decât noi, tinerii, să îl păstreze, care îşi aduc aminte cu drag de „senatori” (din păcate, nu mai prea mai esistă), care se bucură că le răscolesc amintiri dragi şi-i ascult cântând aşa cum ştiu ei mai bine. Este singura modalitatea de a nu ne îndepărta de originalitate, mai ales că pe zi ce trece ne invadează tot mai multă muzică de proastă calitate. Măcar în folclor să mai găsim puritatea şi bucuria de a ne alina sufletul.

Ceea ce ne leagă

R: La ce alte concerte şi festivaluri ai mai participat în ţară sau în afară?
A.M.M.: Asta este marea satisfacţie a fiecărui artist, faptul că putem duce talentul nostru oriunde în lume. Astăzi sunt în Chicago, peste o lună cine ştie prin ce colţ de Românie sau de lume voi fi solicitată. Particip la multe festivaluri şi spectacole, n-aş putea să le menţionez pe toate, dar pot să vă spun că am început cu festivalurile-concurs unde am luat diferite premii. Acum mă bucur să am parte de spectacole mai ample, unde am plăcerea şi onoarea să stau de vorbă cu artişti consacraţi care îmi dau sfaturi preţioase. Este şi exemplul festivalului de aici, unde am cunoscut-o pentru prima dată pe doamna Florica Bradu, care m-a impresionat. De asemenea interpretul Raoul - deşi cântă alt gen de muzică, a fost interesant schimbul de experienţe. Până la urmă, ne leagă pe toţi sufletul de român.
R: Îţi dorim mult succes pe viitor şi te mai aşteptăm prin America.
A.M.M.: Mulţumesc din suflet.

Vă rog să ţineţi minte că în afară de Lev Tolstoi mai există o mulţime de alţi oameni. „Sunt irascibil, plictisitor, intolerant şi timid ca un copil. Sunt un bădăran. Ceea ce ştiu, am învăţat, singur, rău, câte puţin, fără nicio ordine; şi e foarte puţin. Sunt nestăpânit, nehotărât, nestatornic, stupid de vanitos şi de expansiv, ca toţi oamenii slabi. Nu sunt curajos. Sunt cinstit, în sensul că iubesc binele, sunt nemulţumit de mine când mă îndepărtez de bine şi bucuros când mă reîntorc. Şi totuşi, există un lucru pe care-l iubesc mai mult decât binele: gloria. Sunt atât de ambiţios,încât dacă ar trebui să aleg între glorie şi virtute, mă tem ca aş alege-o pe prima. Hotărât, sunt lipsit de modestie. Acesta este motivul pentru care apar timid văzut din afară, dar în sine mea sunt orgolios.”

Românii din Chicago au avut de curând bucuria de a participa la inaugurarea Centrului Cultural şi la inaugurarea Bibliotecii Româneşti din zonă. Participanţilor li s-a oferit astfel ocazia de a admira cele peste 12.000 de volume de care dispune biblioteca, adunate, păstrate şi inventariate de-a lungul anilor de către domnul Steven Bonica, preşedintele organizatiei Romanian American Network.

Teatrul Toma Caragiu a închis stagiunea 2008-2009, cu avanpremierele celor mai noi spectacole de dramă şi de revistă. Unul dintre spectacolele prezentate, în avanpremieră, la secţia Dramă - Take, Ianke şi Cadâr, de V.I.Popa, regia Lucian Sabados, scenografia Viorica Petrovici -, este cel care va deschide, în luna septembrie, seria premierelor la teatrul Toma Caragiu.

Sorin Stoica s-a născut la 27 iulie 1978 în comuna prahoveană Băneşti. A absolvit facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării din Bucureşti (în anul 2000), devenind preparator asociat la catedra de Antropologie Culturală a aceleiaşi instituţii, unde, începând cu 2002, a ţinut seminarii de "Structuri sociale ale comunicării, antropologie organizaţională, comunicare internă şi simbolică politică”. Masterat în antropologie culturală la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administraţie (2004) şi în Ştiinţele Comunicării la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării.