S-a născut în familia unui ţăran care era căsătorit cu fiica unui preot. În 1922, este uns preot şi, în 1926, devine profesor la Universitatea din Chişinău. În perioada interbelică desfăşoară o susţinută activitate publicistică, cu ajutorul lui Tudor Arghezi, şi editează revistele „Cronica” şi „Spicul”. Devine defensor eclesiastic pentru eparhiile Râmnicului şi Argeşului, profesor titular la catedra de Introducere şi Exegeza Noului Testament de la Facultatea de Teologie din Chişinău , decanul acesteia (1928-1930), profesor de Exegeza Vechiului Testament la Facultatea de Teologie din Bucureşti.. Ca teolog, a publicat studii despre Noul Testament, articole, meditaţii, conferinţe, predici. Între 1928-1934 a realizat o nouă traducere a Bibliei în limba română (împreună cu pr. prof. Vasile Radu).