Teatrul Toma Caragiu a închis stagiunea 2008-2009, cu avanpremierele celor mai noi spectacole de dramă şi de revistă. Unul dintre spectacolele prezentate, în avanpremieră, la secţia Dramă - Take, Ianke şi Cadâr, de V.I.Popa, regia Lucian Sabados, scenografia Viorica Petrovici -, este cel care va deschide, în luna septembrie, seria premierelor la teatrul Toma Caragiu.

Sorin Stoica s-a născut la 27 iulie 1978 în comuna prahoveană Băneşti. A absolvit facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării din Bucureşti (în anul 2000), devenind preparator asociat la catedra de Antropologie Culturală a aceleiaşi instituţii, unde, începând cu 2002, a ţinut seminarii de "Structuri sociale ale comunicării, antropologie organizaţională, comunicare internă şi simbolică politică”. Masterat în antropologie culturală la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administraţie (2004) şi în Ştiinţele Comunicării la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării.

Începând cu primele apariţii din acest an, suplimentul „Actualitatea Culturală” a publicat, în fiecare ediţie, fragmente din scrierile filosofului Constantin Noica, cel despre care Sorin Lavric apreciează în „Noica şi mişcarea legionară” (ed. Humanitas, 2007) că „şi-a trăit ideologia cu aceeaşi intensitate cu care alţi contemporani de-ai săi şi-au tăit viaţa”. „. Rubrica - în care s-au regăsit texte din „Jurnalul de idei” şi „Jurnalul filosofic”, „Mathesis sau bucuriile simple”, „De caelo”, „Sub semnul depărtării” (corespondenţa Constantin Noica - Sanda Stolojan), „Despre lăutărism”, „Eseuri de duminică”, „Creaţie şi frumos în rostirea românească” şi „Schiţă pentru istoria lui cum e cu putinţă ceva nou” -, ocazionată de împlinirea - în această lună - a 100 de ani de la naştere, s-a constituit în omagiul adus maestrului, fiind totodată prilej de reamintire a operelor semnate de el. 

Pe când mâncau, Iisus a luat o pâine; şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o, şi le-a dat, zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu”. Apoi a luat un pahar, şi, după ce a mulţămit lui Dumnezeu, li l-a dat, şi au băut toţi din el. Şi le-a zis: „Acesta este sângele meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi.”]] (Marcu 14. 22, 23, 24)

În prima parte a concertului din data de 18 iunie 2009, SIMINA CROITORU şi GABRIEL CROITORU, acompaniaţi de orchestra simfonică a Filarmonicii dirijată de RADU POSTÄ‚VARU, au oferit melomanilor ploieşteni un adevărat „regal” violonistic interpretând Simfonia concertantă pentru vioară şi violă de Wolfgang Amadeus Mozart (SIMINA CROITORU la vioară, iar GABRIEL CROITORU la violă).

Ascunse între pagini, mari idei înveştmântate în descrieri şi acţiuni surprinzătoare stau ca nişte coloane care susţin arhitectura frământărilor umane. Umor şi mister, deziluzii şi răsturnări spectaculoase, portrete surprinse într-un realism dezarmant, viaţă şi vis, toate într-o osmoză odihnitoare, fac din micul roman Ademenirea, apărut recent la Editura. „Semne”, o carte pe care n-o poţi uita uşor.

Pe când mâncau, Iisus a luat o pâine; şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o, şi le-a dat, zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu.”
Apoi a luat un pahar, şi, după ce a mulţămit lui Dumnezeu, li l-a dat, şi au băut toţi din el.
Şi le-a zis: „Acesta este sângele meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi.”]] (Marcu 14. 22, 23, 24)

Teatrul „Toma Caragiu” Ploieşti, în continuarea tradiţiei ultimilor 8 (opt) ani de a fi selecţionat cu spectacole reprezentative în cadrul Festivalul Naţional de Teatru de la Bucureşti, are bucuria şi mândria de a prezenta, urmare a selecţiei realizate de criticul de teatru Cristina Modreanu, selecţioner unic, în programul Ediţiei a 18-a a festivalului, ce va avea loc în perioada 31 octombrie - 9 noiembrie 2009, două dintre titlurile sale importante din stagiunea 2008-2009.

"Mulţi n-au la îndemână, ca mod de exprimare, decât poezia. Ce poate fi mai firesc? Chiar şi cei care nu-s prea dăruiţi găsesc în dezrădăcinarea, în automatismul excluderii lor plusul de talent pe care nu l-ar fi putut găsi într-o existenţă normală.

Viteza: 120 de emoţii pe oră - Gelu Nicolae Ionescu