Povestea merge mai departe. Cu primarul Bulete, nu vă gândiţi la  celebrul şlagăr! Acum două săptămâni povesteam despre un concetăţean al primarului Bulete care s-a trezit şi fără pământ, şi fără banii de pe arendă, dar şi fără posibilitatea de a-şi lucra terenul deţinut cu toate actele posibile din lume. Primarul Bulete, în grija sa neţărmurită faţă de ciracii săi - scuzaţi, concetăţenii săi -, a decis că trebuie să semene câmpurile cu lucernă. Nu a contat cu nimic faptul că unele terenuri nu aparţineau moşiei sale, pardon, Primăriei. Aşa s-a trezit Ioniţă Valeriu cu lucerna primarului pe terenul său. În loc să se sacrifice pentru măreţele idealuri ale primarului Bulete, Ioniţă Valeriu a cerut socoteală edilului. Care, desigur, a avut o mare durere faţă de problemele reclamantului. În cot!

Două loturi şi organul cu nervi

Problema lui Ioniţă Valeriu şi a celor două loturi ale sale cultivate cu pârdalnica de lucernă pare desprinsă dintr-un film absurd, dar care ne arată adevărata faţă a unei ţări în care trăim cu toţii.

„Pentru că primarul nu a vrut să-mi achite banii pentru folosirea abuzivă a terenurilor mele, eu am plecat să cosesc lucerna de pe câmpul meu. Terenurile erau jalonate cu brazde de arătură. Acolo a ieşit un mare tămbălău. Ciracii lui Bulete au venit să mă ameninţe şi să-mi spună că abia peste cinci ani pot să mai calc pe acolo”, spune Ioniţă Valeriu. Omul se temea să nu se lase cu un scandal şi mai mare. Aşa că a sunat la Poliţie. „Agentul Marian Dragu mi-a spus că are familie şi că merge şi el la biserică, dar eu i-am zis că tocmai de aceea trebuie să vină pe teren şi să mă apere în faţa celor care-mi încălcaseră proprietatea. În cele din urmă a venit, dar a rămas hăt departe, pe undeva, prin capul tarlalei unde ne aflam noi. De unde a început să strige la mine că ce anume mai vreau? Că nu-mi ajunge că am un dosar pe rolul Tribunalului? I-am spus că trebuie să mă apere şi să constate infracţiunea, dar, spre surprinderea mea, mi-a spus cu furie: Băi jegule, mă piş pe ochii tăi! Şi cum între timp se apropiase destul de mult de mine, m-a scuipat în faţă!”, povesteşe Valeriu Ioniţă. La scenă au asistat, nepăsători, unii oameni din comună şi unul dintre poliţiştii comunitari! N-am auzit de vreo anchetă şi despre sancţionarea agentului care stă destul de prost cu nervii.

Marea supărare a marelui agent

Valeriu Ioniţă a continuat să ne povestească prin câte a trecut. Oricum ai lua-o, nu se aştepta la o asemenea atitudine din partea  lui Marian Dragu. „Enervarea dânsului este explicabilă şi prin faptul că soţiile poliţiştilor din comuna Baba Ana sunt angajate la Primărie”. Nu poţi, ca poliţist, să-ţi asiguri liniştea familiei dacă te atingi de vreun fir de păr din capul primarului Bulete! „Jegosul” făcuse o mare „greşeală”: deranjase ditamai agentul de poliţie pentru o chestie minoră, cum ar fi constatarea unei infracţiuni de încălcare a proprietăţii! Mai mult, exista şi riscul ca oamenii să-şi ia beregăţile cu ajutorul coaselor din dotare. Cum nimeni nu-şi luase jugulara şi nu exista o tigvă de ţăran... era şi firesc să fie mare supărare pe marele agent!

112, doar pentru felicitări şi dedicaţii?

„Cu aproape un an înainte, când am vrut să merg să lucrez terenul meu, am trecut prin aceeaşi situaţie. Oamenii primarului Bulete mă ameninţau şi, ca orice om cu teama că ameninţările vor deveni fapte, am sunat la numărul special pentru cazurile de urgenţă, la 112. Ei bine, ce credeţi că au făcut poliţiştii din Baba Ana? M-au chemat, ulterior, la sediu şi m-au pus să dau o declaraţie prin care eu trebuia să recunosc cum că am sunat abuziv la numărul 112 şi că a fost un fel de joacă sau mai ştiu eu ce, din partea...! Eu eram la un pas de fi măcelărit de oamenii primarului, ba chiar au zis că vor trece cu tractorul peste mine. Ce era să fac? Să mă iau la omor cu ei? Să ne dăm cu sapa în capete? Am sunat la 112 ca să vină poliţia şi să mă apere. Iar poliţiştii din Baba Ana au socotit că eu m-am distrat şi jucat!”, spune Valeriu Ioniţă.

Bulete, criza şi respectul faţă de proprietate

Pentru Valeriu Ioniţă, scandalul este – după cum mărturiseşte -  ultima sa intenţie. Consideră însă că atitudinea edilului Bulete de a-i ocupa terenul, de a refuza plata după ce l-a folosit abuziv, de a-l semăna cu lucernă, iarăşi abuziv (pentru „prieteni”), nu arată decât faptul că primarul Bulete se crede un fel de vătaf pe propria moşie! „Dacă-mi plătea suma pe care o primeam de la cei care au arendat terenul totul ar fi fost cât de cât în regulă. Dar aşa? Mi-a luat pământul, a pus oamenii să mă ameninţe, nu vrea să mă lase să-mi lucrez pământul şi... tot eu sunt reclamagiu şi pus pe scandal?! Cer eu ceva ce nu este al meu? Am dat eu pământul meu către Primărie? Iar Bulete, că este primar, cred că ar fi primul care ar trebui să respecte Legea şi să dovedească oamenilor că are o mare responsailitate în apărarea drepturilor noastre... sau măcar să-mi dea acei cinci milioane de lei pe care i-aş fi încasat dacă aş fi arendat pământul respectiv”, ne-a mai spus Valeriu Ioniţă.

Cu Bulete în frunte, o să avem victorii multe şi mărunte!

În scandalul respectiv primarul Bulete ar fi trebuit să fie primul care să aplaneze orice stare conflictuală. Cu atât mai puţin să ocupe abuziv un teren care nu-i aparţine şi apoi să-l dea spre folosinţă către oameni care l-au ajutat prin cine ştie ce campanii electorale. ”Îmi pare rău că nu există instituţii care să se ocupe cu mai multă grijă de astfel de probleme. Vă daţi seama că se poate ajunge la  cine ştie ce necazuri foarte mari sau probleme, dacă tu, ca primar, te apuci să iei pământul oamenilor şi apoi îi învrăjbeşti!”, spune, cu smărăciune, Valeriu Ioniţă. Acesta crede că totul este „un fel de ambiţie dusă la extrem din partea edilului Bulete”. „Nu stă el în pământul meu şi nici în banii pe care i-am cerut, pentru că, de patru ani, nu am acces la terenurile mele. Da, este un fel e mbiţie a sa, ca să le arate oamenilor din comună că are putere şi că face doar ce vrea el şi că nu-i pasă de nimeni!”, ne-a spus la final Valeriu Ioniţă.

Este bine că avem organe!

Dincolo de povestea lui Bulete, se desprinde o evidenţă: avem un primar care face doar ce crede că este bine pentru el şi acoliţii săi. Faptul că un poliţist te poate scuipa în ochi dacă îi ceri să intervină nu ar trebui să ne mire. Dacă ar fi fost poliţist cu adevărat profesionist, probabil ar fi practicat în cu totul altă parte decât la Baba Ana. Cât despre faptul că se ştie despre faptele edilului cam pe la toate instituţiile judeţene dar nimeni nu a luat niciun fel de măsură... Zicem şi noi: „Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul!”.

Proiectele de măsuri propuse de Guvernul Boc pentru scoaterea ţării din criză au anunţat de fapt vremuri extrem de grele pentru tot bugetarul, pensionarul sau tinerele mămici. Lista este cu mult mai lungă şi oricine încasează un sfanţ din partea statului – privit acum ca un fel de pomană – ca alocaţie, pensie, ajutor social, şomaj, soldă şi ce nume o mai avea acel salariu de mizerie  va trebui să accepte, fără crâcnire, o măsură care prespune reducerea veniturilor celor care sunt puşi otova cu tunarii care au dus la distrugerea totală a bugetului de stat. Ei bine, un pensionar, un bugetar, un copil de nici doi ani trebuie să afle pe pielea lor că statul român este sărac. Dar ce metode au fost folosite de unii şi alţii pentru a se înregistra “succesurile” de acum! O situaţie în care aproape toată lumea fură pe toată lumea. Statul pe contribuabil, iar unii contribuabili dau şi ei tot felul de tunuri, după puterile fiecăruia, mult-prea-onorabilului stat român.
Aşa că, deschidem un dosar care ar fi trebuit să se lase cu mulţi ani de puşcărie. Pentru cohorte de şmenari, ţepari, chiulangii, hoţi sau tunari. De la cei care primesc ajutor social, venitul minim garantat, primari, miniştri şi guvernanţi. Să intrăm în lista care conţine un fel de top al jafului naţional.

“Comunitarii” – slugi pentru primari

Asigurarea venitului minim pentru cei care nu au de nici unele a devenit pentru unii primari prahoveni un fel de rezervor pentru slugi, sclavi, argaţi. Solicitanţii, cu dosare beton sau nu, reale sau mânărite, au ajuns în faţa unor edili, şi au trebuit să dea “înţeles” că sunt dispuşi la orice pentru a beneficia de ajutorul cunoscut de către popor ca fiind cel al “comunitarilor”. Pentru cei câţiva firfirici, “comunitarul” trebuia să meargă la funcţionarii primăriei acasă ori la tarlalele acestora pentru sapă, cosit, adunat fân, tăiat lemne şi câte alte treburi se mai găsesc pe lângă ograda unuia dintre edilii comunei. Am aflat că, de exemplu, la Ceraşu, “comunitarii” au ajutat la construirea unui sat de vacanţă, a unor vile sau cabane – că tot era fiul primarului în mari afaceri din zona turismului. Un alt primar ar fi pus o ciurdă de “comunitari” să-i ridice ditamai căsoiul. Un control din partea unei autorităţi l-ar fi convins pe edilul respectiv să renunţe la “mâna de lucru” extrem de ieftină şi aflată, desigur, pe ştatele de plată ale administraţiei locale.

Pensionari, de boală, pentru incapacităţi şi alte bazaconii

Mai nimeni nu ştie cu exactitate câte dosare de pensionare anticipată, pe caz de “boală”avem în judeţul Prahova. Evidenţele şi datele sunt extrem de greu de pus la punct deoarece sistemul este asemeni unui hăţiş din care nu prea ai cum să afli cu exactitate ce şi cum. Temerile celor care au obţinut dosare de pensionare anticipată şi mai ales pe “caz de boală” sunt forte mari deoarece există tot mai multe semne că vor fi rechemaţi la expertizare. O să vedem, atunci, cum orbii vor începe să vadă, cum surzii pot să audă şi alte minuni de genul acesta! Pe de altă parte este umilitor pentru un om care are un handicap  – de exemplu a suferit un accident de muncă şi i s-a amputat un picior – să fie chemat periodic la expertiză! Oamenii nu-s precum şopârlele şi nu prea ne mai cresc alte braţe sau picioare, dar ce mai contează dacă sistemul vrea să “verifice”.  Nu mai facem referire de nici un fel la munca la negru, la coşmarul celor care primesc tot felul de controale, dar care sunt grei de cap şi nu ştiu cu cine “să ţină evidenţa” unor astfel de treburi. Pentru care statul are întotdeauna căi şi soluţii la îndemână pentru a face loc abuzurilor de tot felul. Dar să trecem acum la categoria grea. La cei care dau tunurile cele mari. Din sfera guvernamentală şi a statului român.

SAFIR-ar mama lui de soft

Acum câţiva ani, statul român anunţa că are de gând să implementeze un megasoft care odată pus la treabă ar fi monitorizat fiecare bănuţ luat de către cei care solicitau şi primeau orice ajutor social din partea statului. Din pământ, din iarbă verde a fost scos şi softul respectiv. Pus la dispoziţie chiar de către cei care au devenit abonaţii contractelor cu statul, respectiv firma SIVECO. Preţul, unul modic, de cam 850.000 de euroi, başca alte cheltuieli, “modice” şi acestea, privind instruirea, pregătirea personalului şi alte treburi de genul acesta – care şi ele aduceau o feliuţă din marele tort. Dspre SIVECO se ştie de ani buni că mai nenorocise şi Casele de Asigurări de Sănătate, medicii de familie, farmaciştii, dar fiind o firmă “agreeată” de guvernanţi, ce mai conta dacă softurile sale nu prea corespundeau cerinţelor iniţiale. Dar, aşa cum ne stă nouă bine, din două ciocane şi o pilă, se rezolvau eventualele deficienţe ale softului. Numai că au trecut mai bine de doi de ani de la “implementare” şi tot prost şi inutil se pare că este! Aşa că statul român a dat bice şi, desigur, bănetul cu sacul, pentru a se “bucura” de binefacerile unui sistem informatic care ar fi trebuit să arate, din două clicăituri, cine sunt cei care încasează orice ajutor din partea statului.

Proiect bun, admirabil dar nefuncţional

Iniţial, prin noiembrie 2008, au fost alese două judeţe din România pentru “implementare” softului SAFIR. Care ar fi trebuit să ofere, la orice moment, un “tablou” a tuturorn sumelor pe care le încasau moldovenii din Iaşi dar şi prahovenii. Fix în pix a funcţionat megasistemul! Belele, erori, bătăi de cap, revizii, blocaje şi în cele din urmă nici azi acest megasoft nu este aşa de util precum s-a preconizat inţial. Culmea este că pe baza informaţiilor din teren, anterior implementării sale la nivel naţional, din datele culese din Iaşi sau Prahova, respectivul soft ar fi trebuit să fie remediat şi făcut extrem de funcţional. Numai că iată ce declara, presei, conducerea Agenţie pentru Prestaţii Sociale Prahova, în urmă cu ceva timp: “Noi şi Iaşiul am fost judeţe-pilot pentru implementarea noului soft la începutul lui 2009. Am trecut şi noi prin momente dificile pentru că se pierdeau datele la transferul de pe un soft pe altul sau se preluau eronat. Noi am avut noroc pentru că cei care au făcut softul au stat lângă noi la implementare şi ne-au sprijinit să rezolvăm problemele mai repede”.

Vorba vine că s-au rezolvat, deoarece zilele trecute chiar pemierul Boc spunea că din ele peste 160 de plăţi făcute de statul român o mare parte nu sunt reale, sunt false şi sunt de fapt deturnări din bugetul de stat! Surse din interiroul Agenţiei de Prestaţii Sociale Prahova ne-au spus că, din cauza softului respectiv s-a ajuns la o mare criză de personal şi că nimeni nu prea ar da doi bani pe el! Prima hibă ar fi fosta aceea că nu se lucrează în timp real cu toată baza de date, de la nivelul administraţiei locale, judeţene sau naţionale. Că între depunerea unui dosar şi verificarea – dacă –o mai face cineva şi asta – trece un timp suficient de lung pentru ca “solicitantul” să se bucure de ajutorul statului

Cohorte de “beneficiari”. Ajutoare de zeci şi sute de milioane de lei

Fiind ales ca judeţ pilot judeţul Prahova ar fi trebuit să fie primul în care avantajele softului SAFIR ar fi trebuit să se lase cu arestări de clanuri, de familii, edili, contabili sau alţi funcţionari.  La nivelul judeţului Prahova s-a dezvoltat o adevărată filieră a celor care “ştiu” cum să fenteze sistemul de acordare a tuturor formelor de ajutor social.  Din câte ştim la această oră “campionii” dribligurilor cu sistemul ar fi unele familii de rromi. Fiecare membru al acestor familii a solicitat obţinerea ajutoarele de la mai multe primării din Prahova. “La început au cerut bani de la primăriile din Prahova. Cei din Ciorani au luat, şi iau bani de acolo, dar cerut şi primesc şi de la alte primării in judeţ. Ei pot să primească bani şi de la Văleni sau alte primării prahovene. Tot aceste clanuri au făcut un fel de reţea naţională. Cer şi obţin foarte repede vize de domiciliu, în cât mai multe localităţi din ţară, merg cu dosarele pentru ajutor social şi, cu ajutorul şi complicitatea unor funcţionari din cadrul primăriilor respective, obţin foarte uşor banii. Aşa s-a ajuns ca după câte ştim noi, să se încaseze ilegal şi sume de câte 80-100 de milioane de lei vechi, sau chiar mai mult!” avea să ne declare, sub protecţia anonimatului unul dintre cei care cunosc foarte bine toate hibele megasoftului SAFIR.

Între pampers, criză şi jaf

Recentele declaraţii ale premierului Boc au adus groaza în rândul celor care beneficiază corect, real şi legal de ajutor din partea statului. Din câte se pare nici la această oră nu există o bază de date reală, eficientă şi credibilă din care să reiasă foarte clar cine şi câţi bani primeşte din partea statului.

Dar este mult mai simplu să aplici un coeficient de reducere cu  25%  a unor pensii şi indemnizaţii care sunt la vedere şi la îndemână decât să stea să alege cu CNP-ul şnapanilor prin cine ştie câte judeţe din ţară!

Ne place sau nu, preşedinţia Consiliului Judeţean Prahova este asigurată de către Mircea Cosma. Dar nu o face de unul singur – cu toate că noi credem că nu i-ar displăcea –, ci alături de consilierii judeţeni, dar şi cu armata de funcţionari din dotarea instituţiei. Astăzi o să vă prezentăm o mare afacere. În special pentru iniţiatorii ei, că la Golea şi prostime nu or să vină decât facturile, taxele şi impozitele. Puţini oameni ştiu că de pe urma gunoiului menajer s-au realizat averi fabuloase şi tocmai de aceea a intrat în atenţia Mafiei. Care Mafie, după spusele presei, de acum câţiva ani, ar fi avut afaceri consistente şi prin ţara noastră. Să deschidem, aşadar, dosarul “investiţiei” de la Băicoi vs. Filipeştii de Târg. O tărăşenie care ar trebui să dea multe de gândit celor care fac şi prin judeţul acesta şi susţin că ei ar fi mama şi tata admnistraţiei. Nu de alta, dar asta spune multe despre modul în care  se concep, elaborează şi mai ales pe ce aberaţii îndelung pritocite se pot cheltui, câteodată, banii amărâţilor din judeţ.

O poveste halucinantă. Ecologica şi italienii din neamul Pileri

Povestea fraţilor Pileri este halucinantă. Ca în filmele de spionaj, doar un singur search pe Google şi descoperi poveşti incredibile. Spionajul sovietic, mafia italiană, spionaj israelian şi o lume foarte sumbră, care scoate munţi de bani. Ei bine, fraţii Pileri sunt cei care au fost acuzaţi de presă că ar fi fost un fel de cap de pod în afacerile cu salubritatea din România. Tot presa a spus de foarte multe ori că afacerile din România au fost demarate şi susţinute cu banii mafiei italiene, complicitatea unor servicii secrete şi, desigur, a unor mai mari ai timpului. Tot prin ei s-a înfiinţat Agenda 21 şi, ulterior, Ecologica S.A. Puzderia de firme şi de relaţii economice a fost ţinta unor dezvăluiri de presă din care n-au lipsit foste nume din serviciile de spionaj sau ale unor afacerişti redutabili. Prahovenii au ceva legături cu asta, deoarece privatizarea Salub–ului, concesionarea Hipodromului şi înfiinţarea aşa-zisei rampe ecologice de la Băicoi tot din această sferă provin.

Ce spunea presa pe vremuri

O scurtă căutare pe INTERNET asupra “imaginii” celor care deţin peste 70% din acţiunile Ecologica S.A. (firma care a propus o nouă colaborare cu ştăbărimea judeţului Prahova) - şi care, desigur, o fac spre binele nostru, nu-i aşa?!, - arată că există serioase suspiciuni în ce-i priveşte. Iată un rezumat: “Unele legături ale persoanelor cu care face afaceri Ciancimino în România duc tot către comunitatea de afaceri rusă şi mai ales către foşti ofiţeri ai serviciilor secrete ruse.”

Legăturile lui Ciancimino în România

Conform documentelor întocmite de către procurorii italieni, Ciancimino junior lucra atât cu signori Lapis şi Ghiron, cât şi cu alte câteva persoane considerate de încredere: Romano Tronci, soţia lui, Santa Sidoti, şi fraţii Sergio şi Giuseppe Pileri. În transcrierile înregistrărilor telefonice depuse la dosarul Ciancimino am găsit în mai multe rânduri discuţii cu sau despre aceste personaje. Toate aceste discuţii se referă la afaceri dirijate prin interpuşi de către familia Ciancimino, afaceri care s-au desfăşurat şi pe teritoriul României. Aşa apare, din nou, numele Pileri. Fraţii Pileri şi Santa Sidoti mai aveau participări în România şi la alte firme în afara companiei Agenda 21. În acest moment, conform surselor din procuratura Palermo, acolo unde sar, din întâmplare, în aer câteva restaurante pe secundă, fraţii Pileri nu sunt încă oficial sub investigaţie, dar sunt plasaţi sub lupa organelor legii din Italia. Afacerile fraţilor Pileri cuprind mai multe zone de activitate, dintre care cea mai dezvoltată este afacerea de reciclare a gunoaielor. Fraţii Pileri, prin firmele lor, au reuşit să se asocieze cu mai multe primării şi consilii locale din ţară pentru a construi rampe ecologice de reciclare a gunoaielor sau pentru a asigura salubrizarea unor localităţi. Bucureşti, Ploieşti, Comarnic, Târgu Mureş, Tulcea sunt zone unde afacerile fraţilor Pileri se dezvoltă nestingherite de mai mulţi ani de zile. Principalele lor firme prin care acţionează în acest domeniu sunt Agenda 21, Ecorec, Salub şi Ecologica SA.

Afacerea Hipodromul şi altele

O altă afacere în care Pileri au investit este Hipodromul din Ploieşti. Acesta a fost concesionat printr-o licitaţie, pentru 49 de ani, către firma italiană Ippodromi & Citta, firma care s-a asociat în afacere cu compania „3 I" a fraţilor Pileri; Pilerii mai aveau o companie care activa în interiorul hipodromului cu ceva timp înainte. Hipodromul s-a dovedit o mare ţigănie şi o abureală nefinalizată. Salubrizarea de la Ploieşti – o altă mascaradă care a reprezentat motiv perpetuu de înjurături la adresa edililor din acea vreme. Cât despre “rampa ecologică” de la Băicoi, aceasta a fost închisă cu foarte mulţi ani înainte, ignorându-se prevederile contractului iniţial. Cauza, cică, ar fi fost administrarea haotică, necontrolată eficient, şi faptul că pe toată lumea a interesat-o doar profitul. Care profit nu prea a ajuns undeva în afara acţionarilor de la Ecologica SA. Nu s-a mişcat un deget pentru ecologizarea rampei, nu s-a bătut un ţăruş pentru extinderea acesteia - după cum promiteau conducătorii de la Ecologica SA.

Tăcere suspectă

În schimb, autorităţile judeţene şi cele de la Băicoi au tăcut! Moca sau complice? Dacă nu deranjează întrebarea! Dacă au tăcut pentru că nu au ştiut de existenţa unui munte de gunoi – este foarte grav, iar dacă au tăcut şi totuşi au ştiut… e şi mai nasol, nu? Revenind în zilele noastre, staţi un picuţ să vedem ce ni se pregăteşte! Tot cu aceeaşi firmă Ecologica SA. Pe mâna CJ Prahova.

Ciudăţenia unui proiect. Pe bani - grămadă

Ecologica susţinea acum câţiva ani că n-a făcut ecologizarea rampei pe motiv că n-are destule parale şi că “asociaţii” (care deţin 20% din acţiuni), respectiv Primăria Băicoi şi CJ Prahova, nu vor să marce, la rândul lor, cu banul. Dar din aceiaşi bani pe care nu-i avea pentru a face ecologizarea şi extinderea firma Ecologica S.A. a cumpărat, cu toptanul, terenul din jurul rampei! Teren pe care, anterior, ar fi trebuit să facă extinderea rampei vechi! O chestie care pute rău de tot, dar cum nu vrem să facem toată munca DNA-ului, le lăsăm şi acestora un locşor pentru o găletuşă de guno… - pardon! - glorie!

Cu o măiestrie demnă de cauze mai bune, pe ordinea de zi a şedinţei CJ din data 12 aprilie 2010 a apărut, la pct. 4, un proiect care pare să nu fi fost întocmit decât în silă şi plicitseală enormă faţă de rigorile şi procedurile emiterii unui asemenea document către şedinţa de plen a CJ Prahova.

2014, poate 2020

Poate s-ar fi putut invoca o scuză: că deja exista o limită de timp, extrem de scurtă, şi s-ar fi pierdut o grămadă de bani de la UE care ar trebui să ne scoată din rahat… “Trebuie să ne străduim să găsim. Termenul de punere la dispoziţie al Ministerului Mediului a terenului este 30 aprilie 2010!”, avea să spună Mircea Cosma la acea şedinţă. Tot acesta le-a sugerat consilierilor judeţeni că invalidarea proiectului, amânarea sau respingerea acestui proiect va face ca Prahova să nu primească un sfanţ din acest fond în etapa actuală, iar următoarea solicitare se va putea face abia în etapa 2014-2020. Ne doare sufletul când privim, mişcaţi, grija lui nea Mircea pentru poporul său prahovean. Vivat!

Anchetele care „ne doare”

În situaţii ca cea descrisă mai sus se fac şi cele mai mari manevre! Se lasă un timp foarte scurt, se insistă exagerat pe criză şi nevoia de urgentare a votului, iar cum consilierii judeţeni sunt sensibili la aşa ceva, ce să facă? Ridică mânuţele! De data aceasta întorsătura de “condei” a venit de la zvonul că “afacerea” se poate lăsa cu niscaiva anchete! Deloc jurnalistice şi profund penale! Aşa că onorabilul preşedinte al CJ Prahova ia taurul de coarne şi înfierează oferta şi preţul solicitat de “macaronari”. Consilierii  prind şpilul şi propun scoaterea de pe ordinea de zi.

Un proiect. „Tehnicieni” eficienţi

Ca să facem un scurt rezumat al afacerii “rampei” de la Băicoi, trebuie spus că terenul propus de “Ecologica” S.A. este în suprafaţă de 16,6 hectare, pentru care firma a cerut „modica” sumă de 1.956.000 de euro! Doar că terenul respectiv pare să fie insuficent ca suprafaţă, mai este traversat şi de Dâmbu, iar Primăria Băicoi vrea un drum aparte care să permită accesul acolo (adică alţi 8.850.000 lei din aceştia grei şi rari!). Hibele proiectului fiind evidente, au fost motive suficiente pentru CJ Prahova să ia deciza de a-l  mai pritoci. “Experţii” care s-au ocupat de proiect şi-au făcut treaba, şi-au luat banii! Cu toate că au comis erori impardonabile şi greu de trecut cu vederea, proiectul, aşa cum a fost el, a ajuns în mapele consilierilor judeţeni. Dacă se mai are în vedere şi istoria afacerii de la Băicoi, ar mai fi prea puţine de spus despre credibilitatea “tehnicienilor” care au pregătit proiectul respectiv.

Piua a doua. „Zona liberă de orice” sau cum a ajuns nea Mircea la mâna lui Morărescu

Varianta a doua are şi ea hibele sale. Prima este haioasă rău de tot. După ce ani de zile nea Mircea Cosma l-a caracterizat pe edilul din Filipeştii de Pădure ca fiind produsul cel mai evident al “zonei libere de orice”, iată că istoria se răzbună. Şi-i ţine partea lui Morărescu! Terenul fiind situat la Filipeştii de Pădure, are aproape 20 de hectare, dar, ca să se ajungă acolo,  camioanele cu gunoi au de trecut pe un drum care aparţine...  ghiciţi cui? Lui...  Morărescu, edilul localităţii Filipeştii de Târg! Eeee, nu chiar al lui, deşi asta n-ar trebui să fie o mare problemă pentru domnia sa, cu toate că acum este mai greu cu astfel de chestii. Drumul, de doi kilometri, - că vrea Cosma, că nu vrea - tot peste moşia, pardon, prin parohia edilului Morărescu trece! Este acel drumeag de doar 3,5 metri lăţime, dar cu niscaiva exproprieri – care cică vor costa doar 400.000 de lei - se va rezolva şi tărăşenia asta. Başca un “supliment” de 800.000 de lei (aşa zic specialiştii, nu noi), care ar rezolva şi problema modernizării drumeagului respectiv. Ar mai trebui poate adăugat  şi faptul că proprietarii terenului pe care se doreşte edificarea rampei de gunoi au cerut un preţ de 3 euro pentru fiecare metru de pământ (deci un total de 584.100 euro), sumă considerată ca fiind de bun simţ comparativ cu cea solicitată de către fomista Ecologica SA. Oricum valoarea totală a investiţiei a fost socotită la 4.400.000 lei, faţă de 8.850.000 (cheltuieli neeligibile), cât ar fi costat varianta cu oraşul Băicoi!

Cine bate (la talente administrative): nea Mircea sau Morărescu?

Pe surse am aflat că zilele acestea ar fi mare fierbere prin zona Casei Albe, CJ şi pe capul primarului Morărescu de la Filipeştii de Pădure. Tot aceleaşi surse, destul de credibile, susţin că Morărescu vrea să profite de pleaşca asta şi că ar vrea şi el “ceva” – nu pentru domnia sa, desigur, ci pentru bunăstarea  filipeştenilor săi. Numai că, la nivelul consilierilor din parohia lui Morărescu există opoziţie făţişă împotriva unor rampe de gunoi prin zonă. Mai ales după ce, anii trecuţi, locuitorii din Filipeştii de Pădure au fost la un pas de a se trezi cu o rampă care să „absoarbă” deşeuri chimice, biologice şi radioactive!

Agilitate

Dar cum, conform proiectului, noua rampă ecologică urmează să fie amplasată mai câş (ca să zicem aşa), pe la vecinii lor din Filipeştii de Târg, fiind o investiţie sub patronatul CJ Prahova, se pare că se va găsi o “cale” pentru a-i potoli pe abraşii consilieri locali din legislativul lui Morărescu. La rândul său, Mircea Cosma trebuie să se mişte extem de agil şi rapid pentru că termenul limită – 30 aprilie - a expirat, iar variantele, aşa-zise de “rezervă”, sunt şi ele afurisit de presante. Şi atunci...? Pa, bani de la UE!   

În zona Parcului Industrial a existat o frumuseţe de pădure. Copaci care aveau o vârstă estimată la 250 – 300 de ani, de o frumuseţe rară, în cea mai mare parte stejari falnici. Copaci care au prins şi Marea Unire, au traversat două războaie mondiale, dar au căzut pradă celor care în ultimii ani au condus Parcul Industrial Plopeni. Absolut nimeni nu a fost luat la întrebări când a luat la hăcuială pădurea din povestea noastră. „Legea este ciudată. Dacă tai un copac fără respectarea normelor în vigoare, este o faptă pedepsită şi de natură penală. Numai că pedeapsa este aceeaşi dacă tai un singur copac sau 100!” avea să ne declare un specialist în domeniul silvicultuii. Ei bine, la Parcul Industrial Plopeni au fost mătrăşiţi acei copaci, fără ca cineva să se sinchisească să ceară avizele necesare sau după ce s-a făcut nenorocirea absolut nimeni să fie pitit la Mititica.

Înfiinţarea Parcului Industrial de la Plopeni s-a vrut un fel de loc din care plopenarul – şi nu numai acesta – să aibă de unde să câştige un salariu, ceva pâinică pe masă, dar şi o viaţă mai bună pentru pălmaşii din judeţul Prahova. Bunele intenţii sunt – o zicea altul mult mai celebru decât “tunarii” de la P.I. Plopeni – pavelele şi trotuarele, autostrăzile care ne conduc spre iad. Astăzi vă prezentăm cum unii dintre cei care au condus, conduc sau pritocesc legile ţării au smuls o mare halcă din averea judeţului şi cum s-au derulat nişte măgării – pe care noi le-am prezenta drept penale, dacă am fi procurori.

Să ne imaginăm următoarea situaţie: afli că la o distanţă oarecare de locuinţa ta a apărut o grădiniţă privată. Care se laudă că oferă condiţii ideale, îngrijire ca la „carte”, limbi străine şi o ploaie de alte „facilităţi”. Eşti în al nouălea cer când afli că aici copilul tău o să primească lecţii de muzică, pictură, dans, arte marţiale şi chiar luna de pe cer. Plus că vin şi-l iau de acasă, că au firme de cattering – care le oferă un meniu „special” copiilor. Departe de noi promovarea ideii conform căreia toate instituţiile de profil private ar reprezenta nişte ţepe. Însă, printre ofertele tentante de pe hârtie, se regăsesc şi o grămadă de minciuni. Copiii dumneavoastră pot nimeri pe mâna unora care nu urmăresc decât să facă bani, evitând să treacă printr-o procedură legală, de a-şi autoriza activitatea ca grădiniţă. Practic, la ora aceasta, statul român ignoră cu nepăsare un gen de afacere care înfloreşte pe fondul crizei de locuri în învăţământul preşcolar. Miliarde de euro s-au tocat pe tot felul de aberaţii, dar nimeni nu a îndrăznit să aducă în atenţia opiniei publice faptul că printre instituţiile de învăţământ preşcolar privat s-au strecurat o grămadă de ilegalişti.

Continuăm publicarea listelor sponsorilor care au ales ca din banii lor de acasă sau ai firmelor să contribuie la susţinerea unor campanii electorale. Astăzi, aşa cum anunţam în precedenta ediţie a săptămânalului “Actualitatea prahoveană”, vom prezenta listele cu persoanele fizice, dar şi cele juridice din “portofoliul Partidului Democrat Liberal”. Sumele sunt mari – pentru unii – sau mai mici (deşi ne aşteptam la “contribuţii” mai consistente din partea unora), dar avem şi surpriza să nu fi descoperit unele persoane, fizice şi juridice, printre cei care au susţinut material trecutele bătălii electorale ale PDL – Prahova.

Ultimii doi ani au reprezentat un adevărat potop de campanii electorale. De la alegeri locale, generale, europarlamentare dar şi prezidenţiale, inclusiv referendumuri, o avalanşă de promisiuni, pungi, cadouri, pilote, aparate de radio, găleţi şi un întreg “arsenal” a fost pus la bătaie pentru ca poporul să dea cu votul în aleşii neamului. Or, toate acestea, e la articole de reclamă, spoturi, emisiuni TV etc au un singur defect: costă! Iar partidele au nevoie de sponsori. Care sponsori au şi ei prostul obicei de a solicita un pic de atenţie şi de băgare în seamă după ce unii sau alţii ajung la putere. Au fost sponsori care au cotizat la un singur partid, dar cei mai isteţi au jucat la două sau chiar trei capete. Aşadar ce să mai lungim vorba şi să dăm o privire de asamblu asupra celor care au marcat banul în politica prahoveană.

GDF SUEZ îţi arată cine este stăpânul * O păcăleală sub cele mai bune intenţii * Miliarde pe seama fraierilor * Consumatorul captiv – un fel de fazan pentru “isteţii” de la gaze * Accepţi sau nu, tot victimă eşti * Ameninţări cu deconectarea dacă nu cotizezi * Un jaf cât ţara de mare * Spumele Doreilor de la GDF Suez – sau cum se fac milioanele de euro pe cârca clienţilor*

De ani buni vedem că jandarmii, poliţiştii sau alte organe “abilitate” prezintă presei tot felul de fapte de arme şi vitejie. Acelor ziarişti care fac investigaţii doar din buletinul informativ al instituţiilor şi cu mare talent gazetăresc dau un copy-paste şi gata ancheta. Doi-trei amărâţi care au jogărit un copac, nişte chivuţe cu un cărucior de vreascuri şi cam atât. Greu de crezut că nu sunt rechini, balene ucigaşe sau alţi prădători de genul T-Rex care să chelească pădurile Prahovei. Şi nu numai…