Un fel de sfârşit al poveştii. Nu-mi venea să cred, însă era acolo, amplu, vorbăreţ şi în culori. Îşi tunsese barba şi părul cărunt, altădată vâlvoi, părea curat şi oarecum pieptănat. Maniere civilizate şi demne. Nu mai era excesiv de jovial; părea imaginea seriozităţii şi gramatica folosită era cea corectă. Madre de Dios, Pablo Pablito!... Relaţia lui cu Radu Vlădeasa fusese mai strânsa decât mi-aş fi putut închipui.
P.P. a descoperit cadavrul şi a anunţat Garda Civilă .Ziariştii, demult fără treaba însă mereu la pândă, au împânzit locul. P.P. se bucura, în sfârşit, de o binemeritată atenţie. Telejurnalul local rezerva un spaţiu pentru un reportaj de fond care urmează, bineînţeles, după un scurt moment publicitar.