Unul dintre tabloidele autohtone pline de ţâţe şi omoruri publica ieri un mini-interviu cu o prietenă bună a baschetbalistului american ucis. Femeia şocată de crima transformată în show „prime-time” în România îi adresa jurnalistului o ocară, care a fost transformată de Click/Cancan/Libertatea (unul din ele, nu mai reţin exact unde am citit) într-un blestem generalizat la adresa naţiei. „Să ardeţi în iad, Românilor” – cam aşa titra fiţuica tabloidă mesajul americancei. Eu, unul, cred că cetăţeanca de culoare a fost enervată de telefonul ziaristului român şi îi adresa obrăznicăturii acest mesaj în cel mai personal mod cu putinţă.

Preşedintele Traian Băsescu a abordat, din nou, subiectul tăierii pensiilor. Domnia sa aproape că a aruncat în spatele pensionarului român responsabilitatea crizei economice.

Desigur că a punctat şi alte repere, foarte multe în mod corect, dar nu a uitat de persoanele vârstnice. O singură chestiune cu iz electoral aş remarca: preşedintele uită că a câştigat al doilea mandat susţinut de persoanele vârstnice plimbate pe la mănăstirile din toată ţară.

Uită că pensionarul român trăieşte la limita subszistenţei, că nu trebuie să aleagă între medicamente şi mâncare, că apelează la mila copiilor pentru a-şi achita la timp facturile.

Traian Băsescu a spus că România ar fi ieşit mult mai repede din criză, dacă în locul majorării TVA, ar fi fost taiat 10% din pensii. Într-adevăr 10% nu este mult, dar ce faci când îţi calculezi ultimul leuţ, când aştepţi restul şi o simplă monedă de 5 bani, când faci sărbătoare şi din cumpărarea unui kilogram de carne.

Poate că ar fi fost mai simplu să reducem pensiile, dar nu ar fi fost mai simplu să tăiem, ca semn de minim respect pentru cei mulţi, şi salariile parlamentarilor? Să limităm cheltuielile cu telefonia mobilă a miilor de demnitari din ţara asta? Să scadem cota de benzină sau să nu mai suportam din banii noştri, ai tuturor, cazarea deputaţilor şi senatorilor în Bucureşti?

De ce îl atacam numai pe acest pensionar? De ce să acceptăm deplasările electorale cu maşinile Senatului şi Camerei Deputaţilor? Oare nu ar fi fost mai simplu să facem ca vecinii bulgari, care au îngheţat veniturile parlamentarilor lor şi nu au mai aprobat cumpărarea de maşini noi?

Astăzi, preşedintele le-a dat iar un ghiont pensionarilor, dar sunt convinsă, că anul viitor, tot preşedintele va fi cel care le va cere vârstnicilor să îi voteze pe politicienii apropiaţi lui. Şi poate că atunci, pensionarul român va învăţa că nu trebuie să se mai lase cumpărat cu o excursie, o sticlă de ulei sau cu un aparat de radio. Pentru a întoarce întregii clasei politice corectitudinea mesajului şi a măsurilor care îl privează acum de speranţa zilei de mâine, la propriu.

Cristina IANCU

Bineînţeles că există sintagma „elită politică”. N-am zămislit-o noi, nici formula, nici umplutura. Am împrumutat-o. Adică, am preluat-o din arealuri (a = fără ; ceva care fiind real la alţii, este imposibil şi inconceptibil la noi!) mult mai civilizate, mai educate înspre cultura devenită reflex şi care capătă numele de „civilizaţie”. Maiorescu, prin anii ’60 - ’70 ai veacului XIX, diagnosticase maladia, sindromul chiar al mimetismului şi al simulacrului, endemic în Valahia, numindu-l , „forme fără fond”. Buuun! Sunt lucruri ştiute, mai ales  de dvs. iubiţi cetitori răsfăţaţi de litera scrijelată.

În ianuarie 2004, când tânărul Mihail Saakaşvili câştiga alegerile prezidenţiale, cu 96 la sută din voturile exprimate, Georgia - ca mai toate ţările exsovietice - era un stat aflat pe marginea prăpastiei şi mistuit de intrigi politice, cu un sector public supradimensionat, deci cu oameni săraci, ale căror venituri lunare nu depăşeau 30 de dolari. Economia subterană atingea un procent de 70 la sută din PIB, iar corupţia mistuia, practic, toate sectoarele bugetare. Situaţia era aşa de gravă, încât cei mai mulţi dintre funcţionarii publici trăiau doar din şpăgi, salariul lor fiind derizoriu.

Gri, pleoştire, poticneală. Mai vreţi sinonime? „Neantul valah” – vorba ... centenarului Cioran – îşi trimite undele mâloase de zădărnicie. O concurenţă capitalistă, aş zice, între un fatalism păgubos şi bolboroseala impură a Vulcanilor Noroioşi din costa Carpaţilor de Curbură.  Străbat zilnic o pâclă  de smog, în şi prin care nu disting ce este metaforă şi ce este poluare cotidiană.

„... de pe malurile Dâmboviţei”. Am luat titlul dintr-un articol din 1926 al lui Nae Ionescu. Îmi iau bunul meu, cum se zice, de oriunde. Mă pregăteam sufleteşte şi ... cărturăreşte pentru prăznuirea centenarului Cioran, şi n-am considerat nepotrivită o raznă prin articleria (şi artileria dură) lui Nae Ionescu.

De la oligofreniile basarabeanului Vasile Stati, autorul mult-hulitului dicţionar româno-moldovenesc, nu am mai citit asemenea inepţii, precum cele apărute,recent, pe scena politică de la Chişinău. Printr-un comunicat oficial, Partidul Patrioţii Moldovei, grupare dirijată din Rusia şi condusă de un oarecare individ Ghidirim, îşi asumă conştient iniţiativa şi declară nul actul Marii Uniri a Basarabiei cu România din anul 1918:

Naţiunea conjuncturală denumită „România” a asistat, absentă, ca deobicei, la mutilarea sistemului său sanitar.

Epopeea medievală de tipul zvârcolitului în faţa porţii spitalului închis, leşinul în direct la televizor şi manipularea odioasă în beneficiul sistemului sanitar privat, care, chipurile,  numai şi numai el poate sălta speranţa de viaţă în ţara asta dirijată de cea mai ticăloşită clasă politică din ultima sută de ani ne întorc într-o perioadă a unui discurs public odios.

Modelul de aplicare a reformei sanitare, rentabilizarea unui sistem prin reducerea costurilor, acolo unde viaţa ar trebui să fie criteriul de performanţă, şi nu câte seringi folosite apar în ultima balanţă contabilă denotă un stalinism fără margini, o bătaie de joc izvorâtă din durerea-n cot a incompetenţilor din ministere asezonată cu hoţia celor care vor să se îmbogăţească pe seama patrimoniului statului român.

Rentabilizarea sistemului sanitar românesc este implementată prin închiderea brutală a spitalelor, dintr-un pix ministerial, de la Bucureşti, fără vizită în teren, fără studii de caz pe impactul asupra populaţiei din zonele văduvite de unităţi sanitare, fără respect şi consideraţie asupra vieţii oamenilor şi, uneori, chiar fără cifre.

În paginile ediţiei de azi găsiţi exemple nenumărate care vin să confirme decizia aberantă luată de ministrul ungur al sănătăţii, care, în elanul său reformator, nu a închis niciun spital din Covasna, ca să luăm, aleatoriu, un judeţ de pe harta ţării, dar a aruncat în haos, în disperare, zeci de mii de suflete din Prahova şi alte judeţe din România.

Vom descoperi, tot în ediţia de azi, că nu este vorba doar de incompetenţă, cinism şi lipsă de umanitate, ci şi de hoţia unor indivizi puşi pe funcţii doar pentru a dirija către propriile firme bugete imense pe cârca sistemului sanitar al statului român.

Starea naţiunii de astăzi? Îmi sunt suficiente câteva citate celebre:

„Moartea este soluţia tuturor problemelor. Dacă nu există om, nu există nici problema”. „Moartea unui om reprezintă o tragedie. Moartea a milioane de oameni – o simplă statistică” – I.V. Stalin.

„Ce baftă pe conducători că oamenii nu gândesc!”. „Spune o minciună suficient de tare şi suficient de mult şi lumea te va crede”. „Cei mai tari sunt cei mai buni, iar cei mai buni vor supravieţui – asta-i legea naturii”. „Acum soarele a început iarăşi să lumineze” – Adolf Hitler.

„În politică, prostia nu e un handicap”. „Nu se poate salva naţiunea fără ajutorul naţiunii”. „Comandantul trebuie să aibă atât caracter, cât şi inteligenţă. Oamenii care au multă inteligenţă şi puţin caracter, sunt cei mai puţin indicaţi”. „Orice putere corupe, iar puterea absolută corupe absolut” – Napoleon Bonaparte.