Ferma lui „El Papi”. Don Domingo, "El Papi” cum este alintat de către româncele care muncesc în ferma acestuia din Navarra, "El Carrizal", situată în Fontellas, aproape de oraşul agricol Tudela, a fost de câteva ori în România cu intenţia de a crea o fermă modernă în care să producă şi apoi să exporte în Rusia mii de tone din renumitele pere "de Conferencia". Dar tentativele sale n-au fost încununate de succes.

Pot fi întâlniţi peste tot: la tunsul gazonului, în construcţii, în bucătăriile restaurantelor, în fabrici, prin mini-marketurile alimentare, din New York, la Los Angeles, din Texas la Chicago, pe tot cuprinsul continentului american. Mai mult sau mai puţin în legalitate, veniţi cu vize sau trecuţi ilegal de către călăuze, mexicanii, pentru că despre ei este vorba, cuceresc, încet-încet, fiecare colţ al celor 50 de state americane.

53% - 7% pentru hispanici

Conform unui raport emis de Biroul de Recensământ American, în ultimii 25 de ani populaţia hispanică din Statele Unite a crescut cu 53% în comparaţie cu cea americană, care a crescut cu doar 7%.
În SUA, populaţia hispanică este de aproximativ 40 de milioane, din care 1,6 milioane doar in zona metropolei Chicago, unde reprezintă 22% din populatie. Aceste statistici nu i-au lăsat indiferenţi pe americani, în special pe cei din domeniul bancar, care prevăd că hispanicii vor asigura 50% din creşterea depozitelor bancare în următoarea decadă, având în vedere că 56% dintre ei nu folosesc încă serviciile bancare.

Calcul bancar

O dată cu sporirea numărului de mexicani, multe din băncile americane au recunoscut această oportunitate de creştere şi de satisfacere a aceastei cereri.
În acest scop, încă din 2003, Banca TCF, având răspândire în special în zona centrală a Statelor Unite, a acceptat o nouă formă de identificare, eliberată de Consulatul Mexican, ca reprezentând o formă validă de identificare. De atunci, peste 50 de mii de conturi noi au fost deschise mexicanilor de către această bancă. Acesta a fost însă doar începutul, băncile situate în zonele cu populaţie numeroasă hispanică nemaistând pe gânduri şi luând iniţiativa de a oferi din ce în ce mai multe materiale publicitare în limba spaniolă, care să explice principalele produse şi servicii oferite. De asemenea băncile au început să se asigure că printre angajaţi au şi vorbitori de limbă spaniolă, pentru a putea deservi mai bine noii clienţi.

Polonezi în ofensivă

Băncile nu sunt însă singurele care s-au adaptat la această nouă schimbare. Majoritatea produselor au instrucţiuni de folosire în engleză şi în spaniolă, în supermarketuri reclamele audio sau video sunt bilingue sau trilingue, limba poloneză fiind şi aceata destul de frecvent întâlnită. De altfel, se poate chiar observa o concurenţă acerbă a celor care doresc să atragă acest segment de populaţie, pentru a-şi spori clientela.

Lexicul în cifre

M-am confruntat cu o tentativă de adaptare la această situaţie. Lucram, cu ani în urmă, ca manager, la un restaurant unde bucătarul era un mexican care vorbea destul de prost şi cu accent limba engleză, încât era de multe ori greu să înţelegi ce spune. Pentru că cei de la compania care făcea aprovizionarea restaurantului aveau dificultăţi destul de mari în a înţelege comanda telefonică pe care mexicanul trebuia să o facă zilnic la produse, au venit cu o soluţie pe cât de simplă, pe atât de practică. Pentru ca mexicanul să nu mai fie nevoit să citească denumirea fiecărui produs pe care-l comanda, au dat fiecăruia un număr care, mai uşor de înţeles, a rezolvat problema de comunicare.

„Si se puede!”sau „Cu voinţă, totul este posibil”

Faptul care m-a impresionat cel mai mult: toleranţa de care americanii au dat dovadă în această situaţie. În loc să amplifice problema, pedalând pe ideea că mexicanul nu vorbea bine engleza, au găsit o soluţie foarte practică şi de compromis.
În ceea ce mă priveşte, am incercat să profit, la rândul meu, ori de câte ori am avut ocazia, de contactul cu populatia hispanică, deoarece pot să-mi exersez cunoştinţele de spaniolă din vremea studenţiei şi să învăţ mai bine ce înseamnă toleranţa faţă de cei din comunitatea în care trăiesc. Acum pot spune: "Si se puede..!", adică, mai pe româneşte, "Cu voinţă, totul este posibil".

Oraşul brazilian Rio de Janeiro a fost ales, la Congresul CIO de la Copenhaga, să fie gazda Jocurilor Olimpice de vară din 2016, obţinând această nominalizare în detrimentul oraşelor Madrid, Chicago şi Tokyo, potrivit NewsIn.

Rio, învingătorul

După votarea din turul I, oraşul american Chicago a fost eliminat, în timp ce după manşa secundă a ieşit din competiţie Tokyo, în finală rămânând doar Rio de Janeiro şi Madrid. După cum se ştie, învingător a ieşit Rio de Janeiro.
Aceasta va fi prima ediţie a Jocurilor Olimpice organizată în America de Sud.
Rio de Janeiro a fost ales să candideze pe 1 septembrie 2006 în detrimentul oraşului Sao Paolo. Aceasta este cea de-a cincea încercare a oraşului Rio de a organiza o ediţie a Jocurilor Olimpice, după ce a mai candidat în 1936, 1940, 2004 şi 2012.

Doha - eliminat de... calendar

Iniţial, au fost depuse 21 de cereri de candidatură, fiind aprobate doar şapte - Chicago, Madrid, Rio de Janeiro, Tokyo, Baku, Praga şi Doha. În finală au rămas doar patru oraşe, după ce Doha, chiar dacă a avut un punctaj mai mare decât Rio, nu s-a calificat, deoarece îşi propusese să organizeze această ediţie a Jocurilor Olimpice în luna octombrie, în afara calendarului CIO. Praga şi Baku nu au primit punctajul necesar.

Înţelegerea tacită dintre Obama şi da Silva

Madridul a plâns şi a crezut în lacrimi. Aş putea să parafrazez titlul filmului „Moskva slezam ne verit” („Moscova nu crede în lacrimi”, 1980), film care a câştigat Oscarul pentru cel mai bun film străin, în interpretarea unor actori şi actriţe de prima mână. Au impresionat în special Raisa Ryazanova, Vera Alentova, Irina Muravyova şi Aleksei Batalov.
De data aceasta actorii ce plângeau şi credeau că vor organiza Jocurile Olimpice din 2016 erau mii si mii de spanioli cărora le curgeau lacrimi amare de neputinţă. Spaniolii ridică degetul şi acuză prin vocea lui Jose Luis Rodriguez Zapatero, primul ministru, o înţelegere tacită între Obama şi Lula da Silva. Cei doi preşedinţi s-ar fi sprijinit mutual pentru finală în cazul în care unul dintre cele două oraşe candidate, Chicago sau Rio, ar fi căzut în tururile preliminare.

Românii oftează

Madrid crede in lacrimi. Mii şi mii de oameni s-au strâns în faţa Palatului Regal din Piaţa de Orient, unde este reşedinţa oficială a regelui Spaniei. Construcţia palatului a început în 1738 pe planurile iniţiale ale arhitectului Filippo Juvara, la care s-au adaugat apoi discipolii Juan Bautista Sachetti şi Francesco Sabatini. Palatul are o extensie de 135.000 mp, fiind considerat cel mai mare din Europa Occidentală.
Madrid a pierdut finala. Miile de români rezidenţi în Spania au oftat, la rândul lor, îndelung. Ei sperau că în cazul în care Madridul ar fi triumfat la Copenhaga vor avea un front de lucru extrem de vast pe viitoarele şantiere din capitala spaniolă.
Pe străzi, tinerii, dar mai ales persoanele în vârstă, plângeau în hohote pentru că probabil mulţi dintre ei se gândesc că poate nu vor mai prinde o ediţie a Jocurilor Olimpice organizată pe pământ spaniol şi pretind să i se dea Madridului ceea ce i se cuvine: organizarea, măcar în 2020, a unei ediţii a Jocurilor Olimpice!

Prin fluxul de presă Romanian Global News, a fost distribuit mizerabilul protest public al directorului revistei "Clipa Magazin” (revistă pe cale de dispariţie), Dwight Patton, care acuză şi denigrează cu nesimţire un reprezentant ales în mod liber şi democratic pentru a reprezenta Colegiul 3 al Diasporei în Parlamentul României. Menţionăm ca acest colegiu a acoperă toata America, Australia, Noua Zeelendă şi Canada.Deputatul Mircea Lubanovici a fost ales şi nu numit, lucru pe care probabil domnul Dwight Patton îl pricepe cam greu.Pentru că domnul Patton susţinea sus şi tare că ziarul pe care-l păstoreşte se conduce după principiul "Nu sunt de acord cu ceea ce spui, dar voi apăra până la moarte dreptul tău de a spune ceea ce gândeşti”, considerăm că s-a auto-obligat să publice acest contraprotest în revista domniei sale ca drept la replică al românilor din Diaspora, al acelora care l-au ales pe domnul deputat Mircea Lubanovici să-i reprezinte.

Acuzaţiile domnului Patton

Permiteţi-ne, domnule Patton, să vă recapitulăm rezultatele obţinute de către candidaţii din acest colegiu electoral şi să vă reamintim faptul că Mircea Lubanovici (PDL) a reuşit performanţa să se claseze pe primul loc cu cele mai multe voturi. De altfel, el a obţinut un scor de trei ori mai mare (da, am zis bine: de 3 ori mai mare) decât candidatul PNL, clasat pe locul al doilea, acesta din urmă având un avantaj de mai puţin de 1% din totalul de voturi faţă de candidata PSD ce s-a clasat pe locul al treilea.

Domnul Patton îşi începe pledoaria cu o serie de acuzaţii pe cât de grave în aparenţă, pe atât de aberante şi lipsite de substanţă. Acesta susţine că "s-au oferit sume însemnate de bani pentru "cumpărarea” voturilor ". Am dori să ne spună şi nouă cine a plătit, cât şi cui pentru voturi? A aduce acuzaţii şi a împroşca cu noroi este uşor şi la îndemâna oricui, mai greu este să le şi dovedeşti. Sau domnia sa ne consideră pe românii din acest colegiu suficient de naivi încât să credem orice bârfă fără a avea pretenţia să ni se dovedească acuzaţiile?
Cât priveşte implicarea bisericilor în procesul de votare, acestea au servit pur şi simplu doar ca locaţie unde românii să poată vota.

Nucleul în jurul căruia se formează şi se construieşte comunitatea

Dacă unii nu ştiu, trebuie să afle că bisericile româneşti din Diaspora, spre deosebire de cele din România, nu au doar rolul de a fi locul unde oamenii se închină lui Dumnezeu; ele sunt un adevărat nucleu în jurul cărora se formează şi se construieşte comunitatea; este locul de întâlnire al românilor, unde ei vin să se cunoască mai bine, să lege prietenii, căsătorii; vin pentru a organiza evenimente artistice şi culturale, pentru a-şi găsi un loc de muncă sau o locuinţă şi, uneori, să discute diverse, chiar şi afaceri. Etc, etc...
În plus, aceste secţii de votare au fost aprobate de Ministerul Afacerilor Externe, iar dacă cineva se îndoieşte de legitimitatea lor ar trebui să contacteze direct consulatele şi ambasadele din zona în care locuiesc, pentru a-şi clarifica nelămuririle. La fiecare secţie de votare, fără nicio excepţie, o persoană din cadrul Ministerului Afacerilor Externe a fost prezentă pe toată durata desfăşurării alegerilor, pentru a observa orice neregulă. Ba mai mult, fiecare partid politic a avut dreptul (şi multe chiar şi-au exercitat acest drept) de a-şi delega observatori proprii în fiecare secţie de votare.
„Clipa” cea... repede

Acuzaţiile aduse în mod iresponsabil şi pe un ton cât se poate de maliţios de către directorul „Clipei...” pe cale de dispariţie sunt nu doar la adresa deputatului Lubanovici ci şi la adresa Ministerului Afacerilor Externe, precum şi a tuturor membrilor comisiilor secţiilor de votare, cu observatori de partid cu tot.
Şi dacă domnul Patton are pretenţia că posedă un spirit democrat şi că locuieşte în SUA de atâţia ani, atunci de ce nu ia în seamă şi faptul că până şi guvernul federal american permite şi chiar încurajează folosirea sălilor sociale ale bisericilor (chiar şi unele româno-americane) ca secţii de votare!

Despre o anumită prezumţie

În ceea ce priveşte acuzaţiile referitoare la unii şi la alţii anchetaţi de autorităţile americane, domnul Patton uită că nu deputatul Lubanovici este cel investigat şi nu el este responsabil de problemele pe care unul sau altul le are cu legea. Mai mult decât atât, întâmplător, în Statele Unite, cei care sunt într-o anchetă în desfăşurare beneficiază de prezumţia de nevinovăţie: "innocent until proven guilty”.

Cât de rău intenţionat poate fi domnul Patton, sau cât de multă otravă vrea să împrăştie în lumea liberă românească, căutând să-l acuze pe deputatul Lubanovici de nişte lucruri sau înfăptuiri pentru care sunt suspectate şi cercetate alte persoane. Pe una dintre acestea (domnul Caza din Sacramento) domnul Lubovici a întâlnit-o doar o dată, într-un grup de peste 30 de româno-americani din această comunitate cu care s-a fotografiat. Cât despre asocierea sa cu domnul Lucescu, dorim să reamintim domnului Patton că cei doi au fost editori şi sponsori ai ziarului Romanian Times şi nu aveau alte afaceri împreună!
Domnul Lubanovici nu poate fi acuzat pentru faptul că domnul Lucescu este învinuit pentru o afacere încurcată unde domnul Lubovici nu este parte, la fel cum nu poate fi acuzat nici pentru ce ar face sau n-ar face orice alt român de oriunde.

Frontul invizibil la alegeri

Domnul Patton a încercat să citeze fel şi fel de filosofi şi să ne dea tot felul de trimiteri la fel de fel de scriitori, având impresia că o să pară mai cult şi, în acest fel, o să-i impresioneze pe cititorii care oricum nu-l citesc, şi-l lasă, cum este firesc, să falimenteze.
Cât priveşte "intelectualii şi sutele de mii de români din diaspora care au luptat pe frontul invizibil...”, acei români sunt atât de invizibili că au dispărut cu desăvârşire; iar la alegeri s-au evaporat complet, pentru că altfel ar fi fost prezenţi la secţiile de vot, cu paşapoartele valabile, gata să pună ştampila pe candidatul lor preferat, încât să nu mai dea prilejul nimănui care nu-i reprezintă să fie ales şi trimis în Parlamentul României.

Acces direct

”Întâmplător”, însă, NOI ne-am păstrat paşapoartele valabile tocmai pentru a putea vota, am mers la vot, am votat şi am ales un reprezentant dintre candidaţii pretendenţi la funcţie.
Între un prozelit om de afaceri de o prosperitate rară, dar certat cu legea în România, un ateu independent american cu studii superioare, o candidată socialistă care simpatizează cu foştii comunişti şi un om mai simplu însă cu frică de Dumnezeu, românii din Colegiul 3 al Diasporei l-au ales pe cel din urmă.
Bilanţul activităţii sale nu se face după opt luni şi nici după un an, ci în cel mai bun caz la jumătatea sau la sfârşitul mandatului. Până atunci, însă, dacă cineva are ceva de zis, fie de bine sau de rău, o poate face direct deputatului ales, pentru că acesta nu şi-a ascuns datele de contact, ci şi le-a păstrat la vedere.

Promisiunea

Vă întreb, domnule Patton, aţi încercat vreodată, măcar o dată, înainte de a publica articolul, să-l contactaţi pe domnul Lubanovici?
Şi dacă tot vreţi să fiţi folositor, de ce nu daţi mai bine un sfat bun pentru toţi românii din acest colegiu? Nu credeţi că ar fi bine ca românii care n-au votat, dar fac scandal şi sunt nemulţumiţi, să îşi întocmească actele pentru a participa data viitoare la alegeri? Şi între timp ar fi bine să pună mâna fiecare pe telefon sau să trimită un email deputatului lor pentru a-şi exprima deschis şi în mod direct problemele şi doleanţele pe care le au, dar în acelaşi timp să fie conştienţi că nu tot ceea ce vor cere se va şi putea rezolva peste noapte sau pocnind din degete.
Domnule Patton, în urmă cu câţiva ani i-aţi promis domnului Lubanovici că-l veţi desfiinţa pentru că şi-a permis să facă un ziar distribuit gratuit, stricându-vă în acest fel piaţa de distribuţie pentru revista Clipa Magazin, însă chiar aşa de josnic nu v-a crezut nimeni.

Scârbă şi lehamite

Nouă, românilor din Diaspora, ni se face scârba când un aşa-zis director de publicaţie românească denigrează pe nedrept nu doar o persoană, ci chiar un deputat ales liber şi democratic, într-una din instituţiile cele mai înalte din stat, Parlamentul României, doar pentru a-i conferi astfel un avantaj în ajun de campanie electorală prezidenţială cripto-comunistului-socialist-marxist-PSD-ist. Iată că se folosesc şi azi exact aceleaşi metode ca pe vremea vechiului împuşcat, când ţinta atacurilor nu este doar o persoană incomodă, ci victimele reale sunt de fapt toţi membrii familiei sale.
Nouă, românilor din Diaspora, ne este lehamite de astfel de specimene precum domnul Patton (ne scuzaţi că l-am numit domn), care în loc să contribuie la unificarea comunităţii, o învrăjbesc şi o dezbină şi mai mult.

Chiar dacă s-au mai rărit în ultima vreme, mai primesc şi acum mesaje de la diferite "bănci" din România care mă averitzează că trebuie să-mi schimb parola la cont sau că există nu ştiu ce probleme cu contul şi trebuie să mi-l accesez online.

Siteuri fantomă, emailuri false

Singura problemă este că nu am niciun cont deschis la acele bănci din România, iar mesajele nu vin din partea administratorilor de la bancă, ci de la nişte românaşi, "băieţi deştepţi" în ale calculatoarelor, care creează siteuri false încercând să fure de la persoane datele de acces la conturile din bancă. Doi dintre aceşti "băieţi deştepţi" sunt Petru Bohdan Belbiţă, de 25 de ani, şi Cornel Ionuţ Toniţa, de 28 de ani. Cei doi au fost extrădaţi de curând în SUA şi puşi sub acuzare de fraudă şi furt de identitate.
Pe 18 ianuarie 2007, un juriu federal din New Haven, Connecticut i-a pus pe cei doi sub acuzare împreună cu alţi cinci cetăţeni români, pentru atacuri phishing (încercarea de a fura informaţii, date bancare sau de identitate prin crearea de siteuri fantomă şi trimiterea de emailuri false).

Computerul din Minnesota

Bogdan Belbiţă a fost arestat de Interpol pe 24 ianuarie 2009, în Montreal, Canada şi extrădat pe 25 septembrie în SUA. Pe 18 iulie 2009, Ionuţ Toniţa a fost arestat de Interpol în timp ce trecea graniţa în Dubrovnik, Croaţia şi extrădat, pe 4 septembrie, în SUA. Ambii au pledat nevinovaţi la prima înfăţişare care au avut-o luna trecută.
Investigaţia a început în momentul în care autorităţile au primit plângeri de la cetăţenii din Connecticut cu privire la nişte emailuri despre care se pretindea în mod fals că sunt de la o bancă locală. Mesajul din email redirecţiona victimele spre un computer în Minnesota care fusese virusat şi compromis pentru a găzdui siteuri false sau pentru a trimite mesajele electronice care ar fi venit de la instituţii financiare sau de servicii, precum: Citibank, Capital One, JPMorgan Chase & Co., Comerica Bank, Wells Fargo & Co., eBay şi PayPal.

37 de ani de puşcărie

Dacă sunt găsiţi vinovaţi, românii riscă pedepse cumulate de până la 37 de ani de inchisoare şi amenzi de până la 1,5 milioane de dolari.
Investigaţia a fost coordonată de F.B.I. din New Haven, Connecticut şi Connecticut Computer Task Force, în colaborare cu ataşaţii FBI din Viena, Bucureşti şi Ottawa, Interpolul din Zagreb şi Washington, D.C., Poliţia Română şi Croată, Ambasada Americană din Saraievo, Poliţia Royală Canadiană, Canada Border Services Agency din Montreal şi U.S. Marshals Service.

Parade ale modei nu se organizează doar la Paris, Milano sau New York. Weekendul trecut, moda a fost prezentă pe podium, la Chicago, într-un spectacol de excepţie. Nu, nu a fost vorba, aşa cum poate probabil v-aţi fi aşteptat, de o prezentare de modă obişnuită pentru sezonul toamnă-iarnă, ci de una de costume şi porturi tradiţionale româneşti. Manechinele care au defilat pe podium - făcând deliciul publicului, care le-a aplaudat la scenă deschisă - au fost copii din familiile credincioşilor din biserica ortodoxă Naşterea Domnului, gazda şi organizatoarea evenimentului. Aşa cum spuneau şi organizatorii, portul reprezintă una dintre cele mai însemnate forme de cultură ale unui popor. Portul românesc este plin de graţie şi de varietate, dar, în acelaşi timp, de spiritualitate.

Haine scrise

Costumul popular românesc conferă corpului o frumuseţe spirituală şi nu are ca scop scoaterea în evidenţă a formelor fizice. Pe român, hainele stau de parcă sunt scrise. Portul spiritualizează trupul. Portul românesc este o exteriorizare a frumuseţii sufletului şi vine să accentueze sărbătoarea şi bucuria întâlnirii cu alţii. El este distinct de al altor popoare, prin nespusa lui bogăţie şi prin subtila armonie.

„Trăsăturile” portului popular românesc

Deşi se disting cel puţin nouă zone mari de folclor (Bucovina, Moldova, Dobrogea, Muntenia, Oltenia, Banat, Crişana, Maramureş şi Transilvania), portul popular românesc este unitar în toate aspectele sale esenţiale: material, croială, decor şi colorit. Românii îşi fac costumele din ţesături albe de cânepă, in, bumbac, lână şi borangic, produse în gospodăria proprie. Unitatea de croială are ca lege de bază tăietura în foi drepte. Decorul este plasat pe porţiunile vizibile şi nesupuse uzurii. Dispoziţia ornamentului urmează linia dreaptă, motivele ornamentale se înşiră într-o succesiune ritmică, în rânduri, care străbat, fie de la o margine la alta, fie pe suprafeţe delimitate, ţesătura pieselor de port.

Un alt element care determină unitatea costumului popular este coloritul, care se caracterizează prin prospeţime şi armonie. Alături de culoarea de bază, albă, specifică portului popular românesc, coloritul şi ornamentaţia sunt redate în culori primare: roşu, negru, galben, albastru sau verde, armonizate fiind numai prin tonuri majore.

Bărbaţi, femei...

Componenţa costumului prezintă de asemenea un element de unitate a portului popular. Costumul femeiesc se caracterizează printr-o componenţă similară: aceeaşi cămaşă îmbrăcată direct pe corp, care este legată la mijloc cu brâul lat; piese croite deopotrivă în formă dreptunghiulară îmbracă corpul de la talie în jos. Capul se poartă descoperit la fete şi acoperit la neveste. Sumanele şi cojoacele păstrează aceleaşi forme. La costumul bărbătesc, uniformitatea este atât de evidentă, încât numai unele detalii de croială şi particularităţi de ornamentică constituie elemente de diferenţiere de la o zonă etnografică la alta.

O invitaţie

Este de aşteptat ca şi în anii următori să asistăm la parade la fel de reuşite ale copiilor români din zona Chicago, la prezentări ale minunatele costume populare româneşti din diferite zone ale României, cu speranţa că aceştia vor păstra şi promova cultura şi spiritualitatea românească pe pământ american.

Câştigătorii:

Grupa până la 7 ani

Costum/ Autenticitate
Premiul I - Daria Iuhas
Premiul II - Michael Drimboi
Premiul III - Ştefan Iovănescu Păduraru
Menţiune - Natalia Gârloanţă

Prezentare
Premiul I - Andreea Haidău
Premiul II - Daria Iuhas
Premiul III - Nicholas Ilea
Menţiune - Ana Maria Marcu

Grupa intre 7 şi 9 ani

Costum/ Autenticitate
Premiul I - Diana Iovănescu Păduraru
Premiul II - David Ilea
Premiul III - Melissa Arianna Leancu
Mentiune - Ştefania Drăgan

Prezentare
Premiul I - Alicia Big
Premiul II - Sofia Susa
Premiul III - Melissa Arianna Leancu
Mentiune - Diana Iovănescu Păduraru

Grupa intre 9 si 15 ani

Costum/ Autenticitate
Premiul I - Andrei Radu Balog
Premiul I - Andreea Drimboi
Premiul III - Larisa Mihaila
Mentiune - Yasmina Gavojdean

Prezentare
Premiul I - Maria Berce
Premiul II - Claudia Buzdugan
Premiul III - Yasmina Gavojdean
Mentiune - Razvan Rus

În ziua de 1 octombrie 2009, la Reşedinţa patriarhală, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a primit o delegaţie a organizaţiilor româneşti şi a instituţiilor mass-media de limbă română din Statele Unite ale Americii, informeaza printr-un comunicat Patriarhia Romană. La întrevedere au mai participat domnul Eugen Tomac, Secretar de Stat la Ministerul Afacerilor Externe, Departamentul pentru relaţiile cu românii de pretutindeni, precum şi directorii celor cinci componente ale Centrului de presă Basilica al Patriarhiei Române.

Rolul Agenţiei de ştiri Basilica

În debutul întrevederii, oaspeţii au mulţumit pentru primire şi au apreciat activitatea Centrului de presă Basilica. Centrul - prin comunicatele oficiale, ştirile şi materialele documentare despre activitatea Bisericii Ortodoxe Române difuzate prin intermediul site-ului oficial al Patriarhiei Române, Agenţia de ştiri Basilica şi ediţia on-line a publicaţiilor Lumina - este de real folos atât pentru informarea curentă a comunităţilor româneşti, cât şi pentru activitatea instituţiilor media de limbă română din Statele Unite.

TRINITAS pentru românii de peste Ocean

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mulţumit pentru aprecieri şi a subliniat atenţia specială pe care Patriarhia Română o acordă comunităţilor ortodoxe româneşti din străinătate, inclusiv celor din Statele Unite şi Canada. În acest sens, Patriarhul României i-a informat pe oaspeţi că, începând de la data de 1 octombrie 2009, ţinând cont de diferenţa de fus orar dintre România şi Statele Unite ale Americii şi Canada, postul de televiziune TRINITAS al Patriarhiei Române (care poate fi recepţionat prin satelit) a inclus pe timpul nopţii în grila de programe emisiuni care se adresează în special comunităţilor româneşti de peste Ocean. De asemenea, Preafericitul Părinte a apreciat că se impune o intensificare a cooperării dintre Centrul de presă Basilica şi eparhiile, parohiile şi instituţiile media româneşti din SUA, pentru o mai bună reflectare a activităţii acestora în mass-media Patriarhiei Române.

Pridvorul Catedralei Mântuirii Neamului

În cadrul întrevederii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a făcut o scurtă prezentare a stadiului pregătirilor pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului, precizând faptul că în pridvorul viitoarei Catedrale vor fi reprezentate în mozaic biserici şi mănăstiri reprezentative din toate provinciile româneşti, inclusiv din Diaspora. Referitor la procesul de unificare a celor două Eparhii ortodoxe româneşti din America, Patriarhul României a subliniat faptul că realizarea acestui deziderat va contribui esenţial la consolidarea şi afirmarea Ortodoxiei româneşti pe continentul american.

Agrupacion de Coros z Danzas Stmo. Cristo de la Veracruz şi Primăria oraşului Mora au organizat cea de-a XIX-a ediţie a Festivalului Internaţional de Folclor "Villa del Mora”.

„Românaşul”

La acest eveniment a fost invitată şi Comunitatea Românilor din Spania Interese Bilaterale, care a prezentat ansamblul folcloric din Spania "Românaşul".

Diego Bravo Moreno, directorul festivalului, a declarat: "Folclorul românilor a plăcut mult aici. Îmi face plăcere să recunosc faptul că am fost extrem de impresionat de varietatea dansurilor prezentate de ansamblul „Românaşul”. Mai toţi spectatorii, indiferent de naţionalitate, băteau ritmurile româneşti cu pantofii. Nu poţi să rămâi indiferent la un asemenea spectacol. A fost într-adevăr o prestaţie foarte valoroasă şi... spectaculoasă!".
La festival au fost prezente peste 2000 de persoane.

Lenuţa Purja, ca Vitoria Lipan

Ansamblul a fost constituit de către Lenuţa Purja, care, cu propriile forţe, depunând uneori eforturi supraomeneşti, a reuşit să facă dintr-o dorinţă care nu se numeşte tramvai... un grup folcloric - „Românaşul”. Această femeie, care o întrece uneori în abnegaţie pe Vitoria Lipan, a luat-o pe drumul pribegiei cu naturaleţea cuvenită şi, din postul ei de metodist în Bistriţa, s-a transformat în „ama de llaves, asistente de la casa, externa, interna”... Cu o abnegaţie ieşită din comun, a hotărât să-şi desăvârşească studiile la Universitatea „Spiru Haret”, filiala din Madrid. A trimis bănuţ cu bănuţ acasă, fiului ei, ca să-l facă "om mare, dar fără şmecherii, la Bucureşti”.

Obligată să se întoarcă acasă

Fără să beneficieze de vreo sponsorizare, Lenuţa Purja a pus pe picioare un grup folcloric care se zbate să obţină recunoaşterea internaţională. Membrii ansamblului fac repetiţii pe unde apucă, sperând să urce măcar odată ca invitati pe scenele din România.
Lenuţa Purja s-a întors de curând în România din cauza crizei financiare din Spania, dar mai ales obligată fiind prin noua lege a Educaţiei să se transfere la "zi" la Universitatea „Spiru Haret". "În Spania eram vreo 2000 de studenţi la ID. Acum, ca să terminăm cursurile începute, am venit cu toţii acasă”.