S-o spunem deschis: cultură de performanţă nu înseamnă poezie, cel puţin aşa cum se practică astăzi la noi şi în multe alte părţi ale lumii. Poezia contemporană nu are meşteşug, iar o artă nu există fără meşteşug, adică fără acea „techne", ce însemna deopotrivă artă şi meşteşug la greci. S-a impus aproape peste tot bietul model francez, al ţării în care s-a spus: „Victor Hugo, helas!"

Între 19 Martie şi 25 Aprilie, la Trap Door Theatre din Chicago este prezentat spectacolul de teatru „Horses at the Window” („Caii la Fereastră”) de Matei Vişniec. Regia spectacolului îi aparţine lui Radu Alexandru Nica. În vară, actorii americani urmează să plece cu această piesă în turneu în România. Înainte de premieră, în pauza dintre două repetiţii am stat de vorbă cu regizorul român şi l-am rugat să ne ofere mai multe detalii despre acest spectacol.

În ce priveşte dorinţa celor apropiaţi de salvare a Fiului prin cele omeneşti, aceasta poartă şi astăzi pecetea sinuciderii lui Iuda, nu neapărat a răutăţii sau necredinţei lui, dar şi pecetea trădării celei mai mari, adică a trădării de sine şi prin asta a celui care ne este Tată. Faptul acesta confirmă, iată, odată pentru totdeauna, esenţa răului. Revenind însă la cele de mai sus, credinţa, precum şi înţelesul tuturor lucrurilor, inclusiv frângerea pâinii, sunt la El, în aşa fel încât, pomenind faptele Lui şi semnele Lui, credinţa mea şi înţelepciunea mea să fie El.

Ioan Mârzescu, preşedintele Memorialului "Nichita Stănescu”, i-a înmânat primarului Municipiului Ploieşti, Andrei Liviu Volosevici, o diplomă şi o medalie „pentru mai multe merite în promovarea imaginii lui Nichita Stănescu şi pentru dezvelirea statuii poetului ploieştean”. Primarul a spus că „nu este onoare mai mare pentru mine, cu atât mai mult cu cât Nichita reprezintă un simbol al Ploieştiului”.

Premiul „Nichita Stănescu” al Municipiului Ploieşti pentru încurajarea creaţiei literare în rândul tinerilor - David Silvian din Ploieşti

Premiul de Excelenţă al Municipiului Ploieşti pentru Opera Omnia - Augustin Buzura

Premiul special al Direcţiei Judeţene pentru Cultură Culte şi Patrimoniu Prahova - Mohammed Jaber al Nabhan (Kuweit)

Premiul pentru traducere din opera lui Nichita Stănescu - Miljurko Vukadinovic (Serbia)

Premiul pentru promovarea operei lui Nichita Stănescu - Mircia Dumitrescu

Premiul pentru critică literară - Daniel Cristea Enache

Premiul Societăţii Cultural - Artistice „Mihai Viteazul” - poetul Valeriu Matei (Republica Moldova)

Marele Premiu al Festivalului Internaţional de Poezie „Nichita Stănescu” - Ioana Crăciunescu.

Concertul Filarmonicii de joi, 26 martie 2009, a debutat cu uvertura „O noapte la Madrid” de Mihail Glinka. Spiritul iberic de care este dominată lucrarea (bazată pe opt melodii populare spaniole) a fost redat sugestiv şi colorat dinamic de orchestra condusă de dirijorul rus ALEXANDER DMITRIEV.

Aşadar să întorc lumii spatele. De ce să nu încerc? Am văzut atâţia oameni care au intrat în lume şi s-au pierdut acolo.
Imposibilitatea de a face orice.

Câteva fotografii ale Angelinei Jolie realizate în Elveţia ne-au dezvăluit că are tatuată pe burtă o frază în limba latină care spune quod me nutrit me destruit (ceea ce mă hrăneşte mă distruge).

Cântec

Mă lungisem către tine
tu departea, tu, departea mea,
tu îndepărtato, tu înstrăinato în mulţime
până ţi-am fost rază de la stea.
Mai întâi de drag de sărutare
gura trompă mi-o făcui, de elefant,
prin lungire lungă, căutătoare
de un continent atlant.
Subţiat ca raza sunt - de dor de tine
şi alerg, alerg, alerg
prin pădurile virgine
cu o stea în frunte, ca un cerb, -
o lungire şi o prelungire
este tot ce este dorul meu,
o murire şi o nemurire,
tu mă faci ca să fiu eu.
Lasă-te măcar ajunsă
tu, ideea mea, tu mit,
să te săgetez, străpunsă
cu tot ce am murit.

Nichita Stănescu

Daimonul meu către mine

Vine focul, îmi zise, fii atent vine focul
şi-o să vezi cu ochii pietrele înmuindu-se
şi pe caprele negre de stâncă înecându-se
în moalele stâncii
Marea, pe dânsa chiar o s-o vezi
suptă de fluviu şi pe acesta
supt de râuri şi pe acestea
supte de izvoare şi pe ele
absorbite de setea unei făpturi alergând.
Ai să vezi, îmi spuse Daimonul meu, mie,
ai să vezi
cum se usucă peştii
şi cum se împuţesc balenele
cum se evaporă meduzele,
căci îţi zic ţie, vine focul, mă auzi?
- Te aud şi ce să fac eu,
chiar dacă te aud ce să fac eu,
eu ce pot să fac eu
- Schimbă-te în cuvinte, mi-a zis Daimonul,
repede, cât mai poţi să te schimbi
Schimbă-ţi ochiul în cuvânt
nasul şi gura
organul bărbătesc al facerii
tălpile alergătoare,
părul care-a început să-ţi albească
prea des încovoiata şiră a spinării,
schimbă-te în cuvinte, repede, cât mai e timp
- I-am spus Daimonului: tu nu ştii că
vorba arde,
verbul putrezeşte
iar cuvântul
nu se întrupează, ci se destrupează
Am pus un sentiment pe bronz şi tu ştii asta
şi a fiert din pricina luminii soarelui
Am dat un nume unui copil
şi numele s-a spart de timp şi de vrăbii
- Ştiu asta, mi-a zis Daimonul.
Schimbă-te în cuvinte precum îţi zic.