Unul dintre cei mai importanţi poeţi contemporani, Ion Stratan (n.1955, la Ploieşti) este deţinător al unor premii importante de poezie. Amintim doar premiul Uniunii Scriitorilor din România - 1994, Premiul Academiei Române - 1995, pentru volumul „Ruleta rusească”, şi Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti - 2001, pentru volumul „Spălarea apei”. Recent, poetul şi-a editat cel de-al 33 - lea volum, care poartă titlul ”Cartea ruptă”. „Cartea ruptă” caută să facă o legătură între persoană şi sacru, între cer şi pământ, între suflet şi inimă. Dihotomia intelect - sentiment a lui T.S. Eliot poate fi luată în calcul, dar poemele sunt tensionate şi sumbre, ironia este abia sesizabilă, iar umorul lipseşte aproape cu desăvârşire. Este o carte de maturitate, o carte la împlinirea celor 50 de ani. ”<> este dăruită cu inima întreagă celor care iubesc poezia şi pe marii >>visători>>”, mărturiseşte Ion Stratan.

Interviu realizat de Leonida Corneliu CHIFU 

Într-o zi cu soare, pe strada pe care a locuit în ultima perioadă de viaţă Poetul Ion Stratan, pe un perete al blocului său, va fi pusă o placă comemorativă. "Aici a locuit şi a creat”...Unii poeţi au şi străzi...Ion Stratan nu are stradă. Strada lui figurată, pe care v-a lumina mereu Soarele poeziei, este mai mult pentru cuvinte şi mai puţin pentru oameni...De ce spun asta? Pentru că puţini au trecut, la propriu pe strada lui să-i calce pragul, deşi ar fi fost extreme de uşor...Unii poeţi au şi stradă...

Ion Stratan, unul dintre cei mai importanţi poeţi români, s-a născut la 1 octombrie 1955. A absolvit Liceul "Al.I. Cuza” din Ploieşti şi Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti. A fost membru al "Cenaclului de Luni” din Bucureşti, al Cenaclului "Amfiteatru” şi al Cenaclului "I.L. Caragiale” din Ploieşti. A publicat primele poezii în revista "Vulturul” a Liceului "Al.I. Cuza”. Debutează într-o revistă de circulaţie în 1972 ("Amfiteatru”).

A-ţi face din iubită icoană, nu înseamnă sacroterapie, ci... terapie de şoc.
Nu poţi picta bolta catedralei dacă nu stai cu faţa la Dumnezeu.

Subliniem că politica şi religia coroborează prin ele însele domenii absolute ale confirmării practice. Pe de altă parte, acceptarea virtuţilor comunicării, ca împărtăşire, nu este efectul exclusiv al acţiunii practice rezultate dintr-un anumit contract social, de aceea legătura între cetăţi distincte, din punctul de vedere al formei de relevanţă a contractului social, nu conţine o comunicabilitate apriori; cel mult poate fi vorba de o determinare ontică, ea însăşi un posibil obiect vizat de agresivitate.

„Trăind clipa”, volumul 2 - personajul principal al întâlnirii de joi, 2 octombrie, din Sala „Nichita Stănescu” a Bibliotecii „Nicolae Iorga”. Autoarea, jurnalista Nina Marcu, a izbutit să-şi finalizeze proiectul prin lansarea acestei continuări a romanului său, deşi, aşa cum însăşi a mărturisit, a întâmpinat mult prea multe obstacole, îndeosebi de ordin financiar.

Toate drumurile m-au dus în seara zilei de miercuri, 1 octombrie 2008, către un templu al Artei inedit din Câmpina, edificat într-o manieră europeană sublimă, care a impresionat publicul invitat. L-am descoperit, împreună cu prietenul meu, Christian Crăciun, graţie joncţiunii chiar cu pictorul invitat să expună pe simezele MAV d'art Gallery, maestrul Victor Munteanu, în colţul pe care stradela îl făcea cu Aleea Luminii - gura de rai ce duce spre somptuosul palat. Prezenţi: Walter Paraschivescu, liderul Filialei UAP judeţene, Ion Şinca, Florin Şuţu, Tiberiu Adet şi soţia lui - aşi ai picturii contemporane ploieştene, Lidia Nicolae, nomber one în pictura şi grafica hautte-coutture, artista plastică de viguroasă sorginte gustav-klimtiană, George Sitaru, sculptor inimitabil şi profesorul şi istoricul Alin Ciupală.

A mai început o zi în oraşul cenuşiu şi murdar, ca un obraz nebărbierit şi ars de soare. De la fereastra mea văd zorii roşii, iţindu-se la orizont şi furnicarul de oameni readus la viaţă de noua zi ce bate timid la uşa mea. Îmi e lene să mă duc să-i deschid şi ea mai bate o dată, crezând că n-am auzit-o. Pătrunde înăuntru, deşi n-am invitat-o, şi se apucă să îmi scuture gândurile prăfuite de astă-noapte.

Fondul care îi lipsea formei

Reporter: Ce ne puteţi spune despre evenimentul de faţă, având în vedere că sunteţi în postura de organizator?

Gelu Ionescu: Sunt fericit că am putut organiza, noi, cei de la Casa de Cultură „I. L.Caragiale” a Municipiului Ploieşti, în parteneriat cu Teatrul „Toma Caragiu” acest eve­niment. Evenimentul are triplă semnificaţie: este prima istorie a dramaturgiei române; a fost ales Ploieştiul pentru că are o bogată tradiţie teatrală; de domnul Mircea Ghiţulescu, autorul acestei opere, ne leagă o colaborare apropiată în cadrul proiectelor de cultură destinate tinerilor.

Deşi poartă titlul de „nocturne”, meditaţiile profesorului Stelian Stan (foto 1), constituite în cuvinte în care se reliefează puternic partea metaforică, au fost lansate joi, 25 septembrie, în plină zi, şi ea tot meditativă - ploioasă, picurândă. Evenimentul a avut loc în sala „Nichita Stănescu” a Bibliotecii Judeţene „Nicolae Iorga”, unde au fost prezenţi, pe lângă profesorul Nicolae Boaru şi Victor Sterom, care au prezentat cartea de faţă, Nelu Stan (foto 2), Christian Crăciun, Geo Olteanu şi Octavian Onea.