FNI? Banca Mondială? FMI? NATO? U.E.? OSCE-ul? - ca să nu ne ducem spre "cavalerii luminii”. Oare nu cumva..."ăla mic şi negru, de respiră greu?” Or fi, cumva, din partea aia întunecată, de pe la: Masonerie, Ruşi, Oculta, Cuppola, trans-multi-inter - mega - internaţionale? Eu cred, de mulţi ani că... NIMENI! Pentru că România este de ceva, vreme o căruţă. Pe care nu o (mai) conduce nimeni.
Pe capra căruţei, numite România au urcat tot felul de geambaşi, de potcovari, de samsari dar nimeni, de aproape un secol, nu a fost măcar un birjar sadea.

Speţa1. Judecătorii de la Consiliul Superior al Magistraturii habar n-au de Lege! Au decis, de curând, că procurorii de la DNA nu pot să fie asimilaţi colegilor de la Parchetul de pe lângă Înata Curte de Casaţie şi Justiţie. Au fost daţi de-a berbelacul de colegii lor care, cică, fac Justiţie prin instanţele bucureştene! Puşi în faţa unor decizii irevocabile, CSM-iştii au, la fiecare şedinţă a plenului, de aprobat (pe bandă rulantă), de semnat deciziile care le cam fac mânuţele să tremure. Numirea procurorilor de la DNA ca fiind asimilaţi PÎCCJ! După doar 2-3 ani de frecat menta şi dosarele pe la DNA!

Kitsch-ul americanoid (nu „americanizant”, fiindcă noi fugim de dracul dar facem ca el) al lansărilor (la apă, la baltă, la gârlă, la piscină, la batistă înmuiată) candidaturilor la postul de Prim-ministru n-a putut să scape niciunuia dintre observatorii nepătimaşi, cât de cât analitici. Muzica, aplauzele („ropote”, nu-i aşa?, ca să nu uităm prea repede ...), ieşirea în faţă pe post de prezentatori principali ai unor puşcăriabili, scuzaţi, ai unor justiţiabili, încliftarea propuşilor (Geoană, Stolojan, poate Tăriceanu), asemuitoare unor mumii trecute pe la Versace au făcut ca tiribomba 2008 preelectorală să fie şi mai lărmuitoare, frizând stridenţa. Bălţarea.

Zilele trecute am fost la Vălenii de Munte, ducând pe cineva la Secţia de Cardiologie de acolo. Murdărie, dezordine, îngălare, un aer stătut lipicios, obosit şi cu ceva slin în el. Sute de spitale sunt aşa: deteriorate, părăsite, înconjurate de vraiştea bu­ruienilor, pălmuitor de inadecvate ca aparatură, slujite fără tragere de inimă.

Apropierea Sărbătorilor de Iarnă mi-a demonstrat, încă o dată, că trăim într-o ţară de lux. Sigur, îmi veţi spune că s-au scumpit gazele, a crescut preţul uleiului şi leul este în picaj. Iar eu vă spun că o ţară în care Revelionul este mai scump ca la Paris, Viena sau Londra este o ţară de super lux. În turismul de la noi, patronii hotelurilor măresc, cu nonşalanţă, an de an preţurile, din cel mai simplu motiv.

Recenta numire a Domnului Petre Roman pe pista de dans politic ne-a lăsat cu mâinile încleştate într-un palmus intrerruptus... Românii emigranţi, sătui să-şi târască crucea pe câmpul căpşunei spaniole, au început să tremure de frică. 

Banii si presa

Odată retras maestrul Cristoiu de la Evenimentul Zilei şi apărând pe scenă Nistorescu, suma de 800 dolari din acea perioadă pe care ziarul respectiv mi-o datora reprezenta un sfert de apartament... Probabil, Nistorescu era în acel moment foarte sărac. Mi-a refuzat plata literelor mele, ca să-mi spună: "Să te plătească, dom'le, Cristoiu...!"

Primarul Constanţei este un personaj, un caz aparte, un soi de extraterestru coborât printe pigmeii din adminstraţia României. El ar trebui studiat şi transformat în subiect de analiză pentru specialiştii în antropologie ori sociologie şi - ceva mai puţin - politologie.