Ilogic titlul de mai sus, dar este o concluzie personală, după zeci de ani de studiu atent asupra unei societăţi bolnave. Statul român este în criză, în metastază generalizată. Acestui organism denumit prea pretenţios Stat i s-au aplicat şocuri şi frecţii, îmbălsămări şi coafări succesive - dar degeaba. Tentativele de resuscitare, imbecile şi cretine în ultimă instanţă, nu au convins pe nimeni. 

Nu am trăit niciodată ca un belfer. După criteriile unora, nici astăzi nu pot spune că am trăit sau că trăiesc măcar decent, iar după alte criterii se pare că am trăit mereu la limita sub(zistenţei)-existenţei. Inclusiv în societatea comunistă, postcomunistă sau de tranziţie ori cum mama ei s-o mai fi numind! De avut am avut „ocazii”. Bune şi foarte bune. Dar, ca un bou (idealist), nu am „profitat” din plin de ele. De ce? Nu am avut tupeu, nu am fost „realist” şi nici nu am ales extremele: să fiu negociatorul dur - care ştie ce „vrea” şi se impune cu sintagma „ori ca mine... ori deloc”. Şi nici nu am ştiut să fiu vreodată acea „periuţă” de serviciu, cel care adună scame (invizibile) de pe sacoul Şefului. Pentru că am ales să fiu eu însumi! Am avut oportunităţi şi opţiuni care îmi ofereau, „la o adică”, o „posibilitate” şi, mai ales, variante - tentante, de altminteri - de a mă „descurca”. Le-am evitat, perfect conştient că eu voi fi cel care va avea de pierdut „marea ocazie”. Uneori irepetabilă.

Anul trecut s-a publicat în Spania un foarte interesant articol împotriva Bisericii Catolice; începea aşa: "Curva, marea curvă, chinuitoarea, falsificatoarea, asasina, urâta, nebuna, reaua...". În următorul paragraf, Biserica este arătată cu degetul ca fiind o calomniatoare a ştiinţei, inamica adevărului şi a istoriei, represivă şi coruptă, ipocrită, parazită, sclavagistă, antisemită, homofobă, misogină, mincinoasă, lacomă şi rapace. Am obosit înşirând atribute. Nu mai continui.

DREAMCATCHER (IX)

La nivelul PSD-ului, Mircea Goeană are o singură şansă. Să urce dealul Cotrocenilor. Altminteri va sui treptele eşafodului pentru execuţie politică. Regrupările interne din PSD au demonstrat că linia dură (a afaceriştilor) a celor care au pompat bănetul, din greu, s-a impus şi a forţat o alianţă cu PD-L.

În devenirea multimilenară a poporului nostru, evenimentele de la 9 mai 1877 şi 9 mai 1945, precum şi Ziua Europei se înscriu ca momente glorioase ale luptei românilor pentru libertate, unitate şi independenţă. Sărbătorirea zilei de 9 mai este pentru poporul nostru un prilej de îndreptare a gândurilor pline de recunoştinţă către generaţiile de luptători şi eroi pentru dreptate socială, libertate, unitate şi independenţă.

Ultima săptămână a fost extrem de agitată. O imensă maşinărie de manipulare mediatică dar şi de aruncat perdele de fum a fost pusă în funcţiune. Un colţ al cortinei s-a ridicat de peste celebra „doişiunsfert”. A lăsat să se întrevadă un păinjeniş (penal) de relaţii între interlopi-poliţişti-politicieni-ambasadori. Crima Organizată a devenit, la vedere, un fenomen care transcende cu succes instituţii şi organismele statului.

Bruierea emisiunii de ştiri la Chişinău era identică aceleia din '89, când o sumă de mari cărturari (Brucan, Iliescu, doi generali, ex-cioban unul, tractorist celălalt) au pus mâna pe putere.

Poate vom avea bucuria să înregistrăm şi vreun şef de ţară (într-o lungă suită de preşedinţi, secretari-generali, regi şi domnitori, unii pitoreşti prin incultură, alţii "cumpliţi”, câţiva "sfinţi”) cu un cod de onoare dacă nu japonez sau nemţesc, măcar unul al cuviinţei, al decenţei.